Fărădelegea lui Călin – Review
Tot urmăresc fotbal…. Și tot găsesc Codului… asemănări cu el.
O ținem așa o mie de ani. De fiecare dată trebuie să se găsească o metodă de tergiversare precum ceea ce Art. 373 încuviințează. Să se întârzie chiar și administrarea probelor, ca și mărturiile și alte etape ale procesului, prin cine mai știe ce cerere, excepție, inadmisibilitate, incident. Ca să se ajungă la camera de consiliu, la încheiere, la citarea oponentului. O chestiune care își produce efectele de la „de îndată” la „… cel mult 15 zile de la…” sesizare. Iar încheierii îi este dat să fie și atacată.
S-a ajuns la reciclarea situației înscrisurilor cerute de la instituții sau persoane. Se cere, se depune la instanță, se trimite sub formă de copie avocaților. Art. 374.
Într-adevăr, una dintre părți. Dar aici se putea particulariza. Partea. Care nu-și recunoaște scrisul, semnătura dintr-un document pe care l-ar fi completat cândva. Motiv pentru a da avocatului de lucru. Să ceară instanței verificări. Art. 375.
Încă o întoarcere. Se ascultă martorii. De parcă nu se făcuse. Date, locuri, programul. Corespunzătoare. Iar jurăminte. Luați de mincinoși de nu respectă promisiunea de adevăr gol-goluț. Cei fără discernământ sau mai puțin decât norma sunt audiați doar de instanță. Art. 376.
Nu insist asupra consemnării. Cineva… o va scrie, agreat de părți. Semnate paginile fiecare…. Cum s-a mai „însemnat” anterior…. Art. 377.
Asta este totuși nouă. Să se vrea ca declarațiile martorilor să fie „… autentificate de un notar public.”. Art. 378.
Un „ele” ambiguu adăugat chestiunii intervenirii cu o expertiză în programul administrării de probe. De înțeles că se scrie în program numele expertului, însă „… precum și numele consilierilor fiecăreia dintre ele.” nu știu la cine se referă. Lipsa de punere de acord a părților, trimite expertul la desemnarea din partea instanței. 30 de zile înainte de termenul fixat de instanță…”. O chestiune la fel de echivocă, deși trimiterea la Art. 371 ar trebui să lămurească dilema. Adică la cinci luni cel mult din răgazul dat administrării probelor. De aceea este expert, să dea lămuriri avocaților și părților. Art. 379.
Cercetările la „fața locului” respectă cutumele. Sigur. Trimiterile la alte articole…. Art. 380.
Oficiile chestiunilor de gata. Chemare la interogatoriu, citare, termen stabilit. Copii după interogatoriu avocaților. Art. 381.
Incidentele fi-vor cele ce impun înlocuirea de martori. Încât se va cere o nouă ascultare a noilor martori, confruntări. Cele neprevăzute nu sunt și cele neacceptate, cererile de noi martori fiind una dintre ele. Aidoma probele noi. Art. 382.
Terminarăm, după Art. 383, administrarea probelor. Reclamantul „… va redacta concluziile scrise privind susținerea pretențiilor sale…”. Aveam totuși impresia că acestea puteau fi conținute în cererea de dare în judecată a pârâtului. Trimise celorlalte părți corect sau cu recomandată. Ori chiar Ministerului Public. Primitorii vor redacta și ei concluzii și le vor trimite reclamantului. Firește toți prin avocaților.
Dosarul. Fiecărei părți unul și instanței. Conțin un exemplar din fiecare înscris pentru fiecare administrare de probă. Cu șnur, numerotate, cu fiecare pagină conținută semnată de avocați. Art. 384.
La termen dosarul prezentat. Art. 385.
Dosar primit, termen de judecată fixat nu mai târziu de a cincisprezecea zi de la primire. Primul fiind, instanța poate să administreze probe noi sau să le administreze „nemijlocit” pe ale avocaților. Urgența stabilește „… termene scurte…”. E bine și așa. Considerentul nu vreau să ascult alte probe noi sau deja în programul avocaților, va începe judecarea pe fond. Art. 386.
Similitudini – le-am subliniat deja – cu capitolul „Probele’. Amenzi judiciare. Despăgubiri. Art. 387.
Aceștia să fie consilierii de mai sus, cei juridici? Lor să li aplice ale subsecțiunii care se încheie cu Art. 388.
