Brigada diverse – (E)ra (o)… (ă)la
11, 12 aprilie 2025
Concluzia politică a zilei: Puteți susține și pe dracu’, tot naiba iese președinte!
Domnilor, dar chestiunea autoeducației și autotratării se practică de cel puțin un deceniu. Nu cred că ne mai trebuie încă un deceniu ca să se renunțe la profesori și doctori. Sunt deja inutili.
N-a trebuit să facem pușcărie, unii dintre noi, ca militari în termen, ca să ni se jupoaie pielea. Mi-am amintit cum ne năpădiseră la Coroana furunculele, deși ne spălam de țărâna Dobrogei cât puteam de bine și de frecvent, înainte și după istovitoarele zece-unsprezece ore de muncă, fără pic de adăpost. Mâncare? Nu era el terci la prânz, dar de varza amestecată cu orez și fel de fel de gărgărițate n-am scăpat nici noi, necondamnați la Făgăraș în anii 50, la nici trei kilometri de Cluj. Încă să zică cei care reiau istoria încarceraților mersi că nu se mai face mai deloc nici aia, nici ailaltă. Care, să mă scuzați, au fost mereu la fel. Ori răcan, ori pușcăriaș era totuna.
De ce-l mai bag în seamă pe Dungaciu…? Nu ca să iau de mari știri decupajele de la interviurile lui Tucă, ci ca să scot în evidența prostia de a se „evidenția” cu ele. Superioritate morală sau importanță e tot aia. Că o are sau i-ar fi dată conceptului stat – probabil că noua federație europeană -, nu era vreo filozofie originală și novatoare ca omul de rând, cetățeanul, să fie lăsat în plata domnului.
De Florin Dumitrescu citire și din ziarele vremurilor demult apuse că „falș”-ul mamei mele era autentic și academic. Cum că era „Malagamba, falșificatorul muzicii românești”. Cum a lui sămânță n-a pierit, avem și azi.
De-ar fi fost Ava Garder și Frank Sinatra români, vreun băgău dintre cei ai platformelor de socializare ar fi pus întrebarea: „De ce erau așa slabi…?”. Un fel de „De ce erau țăranii slabi la 1900?”. Mâncau, mă, mai puțin! La Ava nu știu ce se vedea prin ea, la Frank, desigur, New York-ul.
Și totuși. Și cu 170, și cu 197, și cu 804 euro se mănâncă și-n țările „rusești”, și în România aceleași produse.
Să vorbești despre Marius Țeicu și dedesubt să pui poza lui Al Pacino….
Confuzii, domnilor. 4000 de teoreme…. Revoluționau lumea și matematicile. „fraze”, fraților, numerice, calcule, rezultante ele lor. Ceea ce se și opinează cumva în textul laudativ la adresa lui Srinivasa.
Același inept model aplicat și pe o comparație. Cică profesoarele de azi – o blondă cu degetul pe buze – și cele de altădată – un bărbat neras de o zi-două.
O vestimentație mai „fistichie” pentru cotidian, de neexplicat la unii, dar acceptată totuși de opinia publică, un „dac” cu barbă, cușmă, ie…. Luat de „coborât din copac” în metrou. Da’ măscăricii ăia tatuați, cu inele-n limbă, frezați ca să arate ca țiganii, ăia de unde vin, domnule, din Olimp?
…………..
O idioțenie chestia cu noaptea agățată neapărat de muzee. Și așa arta se percepe, cum știți în ultimele decenii, ca o chestie de divertisment, futilă, la îndemâna oricui. S-o spunem și p-aia dreaptă, că, în afara muzicii, dansului, literaturii, celelalte muze nu stau bine în galerii decât la lumina soarelui. Becurile și hrubele în care sunt expuse lucrările de artă plastică, în general, sunt dăunătoare percepțiilor, simțurilor omenești. Încât, excesul de zel, programul mărit al angajaților acestor instituții sunt cu totul un derapaj de la normalitate. Iar noaptea muzeelor, în 2025, neagră și imperturbabilă.
