Spații culturale nr. 98-99 (16)
Nicolai TĂICUȚU
RAFTUL CU CĂRȚI
Paul Spirescu, Anotimpul memoriei, Editgraph, Buzău, 2024, 192 p. Astfel încheie Passionaria Stoicescu prefața, Echilibristul de pe funia frigului, la această antologie lirică: Ciudată și minunată ființă, poetul acesta „învins de boli astrale”, nu pământești, care se recomandă „eu, adică umbra mea”, al cărui „strigăt” e „clandestin”, adică în secret, dar audibil pentru cei care-l citesc și-l pot desluși, despre care s-a scris rar, din păcate, fiind „singur ca o lebădă albă/ înhămată la diminețile lumii” (Apocalipsa). Sufletul lui „un crater din care curge lava/ bolnavă de-un imaginar incest”, iar trupul „numai auz și văz și tremur /…/ numai degete de pipăit rebel” (Strigăt clandestin). El? „Vânzători de nori pe-această stradă/ în care numai orbii pot să vadă…” (Vânzător de nori). Oarbă fiind am scris aceste rânduri.
Alexandru Ovidiu Vintilă, Magicul circumstanțial. Fețe și suprafețe – lecturi și relecturi din literatura modernă și contemporană, Editura Junimea, Iași, 2023, 160 p. Liviu G. Stan apreciază: Veți vedea în cronicile și recenziile care compun acest volum, Alexandru Ovidiu Vintilă face slalomuri de schior alpin, sărind cu agilitate de la instinctualul criticii de întâmpinare la răbdarea apolinică a eseistului. Iar zelul exegetic față de avangardiști este admirabil dublat de o mână antrenantă în tacticile monografiei. Îmbinate, toate aceste caracteristici alcătuiesc o excelentă verandă conceptuală, dar mai ales o alianță de etică a literaturii între modernitate și contemporaneitate.
Cristina Ștefan, Se numea Petru, Editura Art Book, Bacău, 2024, 302 p. Într-o intervenție critică, Valeria Manta Tăicuțu menționa: … Autoarea propune tiparul unei existențe nu neapărat diferită de a altora, cât abordată cu sensibilitatea specifică unui creator de literatură, capabil să sesizeze amănuntul relevant/ percutant care face diferența. Istoria personală este alcătuită dintr-un cumul de evenimente câteodată banale, alteori înfricoșătoare prin faptul că sunt legate de boală și de moarte, dar care, puse sub semnul dragostei de literatură și de oameni și al credinței nestrămutate în Dumnezeu pot constitui modele de umanitate.
Radu Ulmeanu, De ce arde soarele, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2023, 226 p. În prefața la acest volum, Codul restituirilor, Adrian Țion precizează: Sunt poezii scrise în 1977 (…). Grăbit, presat de implacabilul curs al timpului, poetul sătmărean a intrat cu șăgălnicie a mijloacelor de comunicare în masă și a început să posteze pe facebook piese din acest volum aflat în pregătire, spre a-și întreține sentimentul de recuperare a timpului pierdut, spre a se alinia actualelor forme de penetrare în conștiința publicului. Demersul său recuperativ merită toată atenția.
Maria Pal, Incizii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2024, 215 p. Valeria Manta Tăicuțu remarca: Cumva în felul poetului „mut ca o lebădă” Maria Pal preferă implicarea în mister și nu bruscarea lui cu gesturi mundane. Planurile rămân ireconciliabile, între curgerea nepăsătoare a unui râu simbolic în spațiul neclintit, închis, (…) se creează tensiunea static/ dinamic, viu/ mort, punctată de hohotul (unul singur) răzleț și dement al măștii. Cultivarea antinomiilor vine într-o viziune personală asupra elementelor esențiale din plan ontic. Natura este întotdeauna prezentă în preajma eului poetic, dar neimplicarea directă a acestuia în ritmul ei este evidentă. Întotdeauna se alege ca intermediar un „tu” cu valoare generală, care include nu numai creatoarea, ci și umanitatea în întregul ei. Ilustrarea volumului este făcut cu zece lucrări de pictură (inclusiv coperta) ale autoarei.
Marieta Rădoi, Rujeolă de dat pe buze, Editura Egal, Bacău, 2014, 92 p. Prefața la acest volum, Cântece de ademenit semizeii când s-au răsculat pe de-a-ntregul, aparține lui Sever Avram, iar postfața, Adâncuri de suprafață, Petronelei Apopei. Aceasta din urmă remarcă: Viață sub toate aspectele ei (chiar și încredere), spontaneitate și rațional, jocuri de cuvinte și jocuri de rol, balanțe de microcosmos și macrocosmos, treceri inebranlabile prin suflete, întregesc atributele scriiturii Marietei Rădoi în acest volum cu un titlu absolut neobișnuit (…), scoțând adâncurile sale la suprafață astfel încât să poată fi citit sufletul său la adevărata sa valoare. Ilustrația volumului este făcută cu lucrări ale pictorului Ioan Oratie.
Viorel Dinescu, Zeii de pământ – poeme orfice, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2024, 108 p. Academicianul Mihai Cimpoi aprecia: Viorel Dinescu pare – prin actul poetic propriu-zis și prin meditația neîncetată asupra lui – un Parmenide modernizat, căruia îi scapă, însă, mereu Unul și Unitatea. E mai degrabă poetul unui Un fără unitate sau – dacă e să ne jucăm cu verbele – al unui Unu cu o unitate ce se risipește chiar în clipa relevării lui ca unitate. E, în fond, un geometru ce operează cu liniile frânte, în mișcare browniană. E o ordine a dezordinii, a indisciplinei, a indeterminării…
Mihaela Roxana Boboc, Așa să (nu) iubiți, Editura Cartea Românească Educațional, Iași, 2024, 105 p. Pe coperta a patra a volumului Liviu Antonesei remarcă: După cum ne reamintește Martin Amis, poezia este originalitate. La limită, poeții sunt originali sau nu. Iar poeta noastră este. Asta nu înseamnă că nu frecventează o arie tematică în comun cu ceilalți poeți – în fond, temele zise poetice sunt limitate numeric – , că nu apelează la tehnici cunoscute sau că nu putem percepe imagini din registrul general al poeziei, (…) Așa să nu iubiți! sună titlul volumului și am senzația că este în răspăr, ironic. De multă vreme n-am citit un volum atât de provocator. Ba chiar discret provocator, ca să închei cu un fel de oximoron!
Carmen Tania Grigore, Elemente provocatoare, Editura Neuma, Apahida, 2023, 87 p. Pentru prezentarea volumului ne folosim de o scurtă apreciere a lui Horia Gârbea: Carmen Tania Grigore este o poetă consacrată și foarte harnică. În fiecare sezon editorial lansează „elemente provocatoare” care au darul de a ține trează atenția cititorului. Lirismul discret și fronda fără excese constituie elementele de interes ale unei poezii care merge în pas cu timpul, dar arată și unele tușe vintage. Acestea îi stau și ele foarte bine.
Gheorghe Mocanu, Și Dumnezeu are ochi albaștri, Editgraph, Buzău, 2023, 150 p. Cităm aici dintr-o cronică
a lui Const. Miu la acest roman: Introducând cititorul în atelierul unui cenaclu literar, autorul insistă pe frământările sufletești ale unui scriitor în devenire, precum și peripețiile ocazionate de lansarea primului roman al protagonistului în satul său natal. (…) Ca roman al realității „Și Dumnezeu are ochi albaștri” surprinde protagonistul asaltat de noul virus care pune stăpânire peste întreaga umanitate și care își cerea tributul – viața.
Dorina Stoica, Minunea credinței, Editura Eikon, București, 2023, 283 p. Despre volumul Minunea credinței, Daniela Șontică spune: … Culegere de întâmplări trăite personal sau culese de la alții, cartea de față arată modul tainic, concret și neechivoc în care Dumnezeu lucrează în viețile oamenilor. Mărturiile Dorinei Stoica sunt menite să zidească sufletește și să șteargă umbre de îndoială acolo unde acestea există.
Victoria Măciucă, Alexandru Măciucă un cruciat al artelor, Detectiv Literar, București, 2024, 120 p. În scrierea În loc de prefață criticul de artă, scriitorul Pavel Șușară menționează: … Spațiul pe care el l-a creat aici și anume, Grădina Moșescu, este unul particularizat, el l-a redus la Grădina Moșescu pentru a fi mai bine înțeles. Este o strategie pedagogică pe care Alexandru Măciucă a instituit-o pentru că, de fapt, adevărata trimitere este la grădină, la Grădina dintâi. Este o reconstrucție a unei jubilații edenice. Deci, din Grădina Moșescu Alexandru a făcut un fel de mică, sintetică, o foarte puternic-concentrată grădină a Paradisului…
Stan Brebenel, ION ROȘIORU, scriitorul dintre Dunăre și Mare, cu rădăcini adânci în Carpații de Curbură, Editura Teocora, Buzău, 2024, 135 p. Cu prilejul lansării acestui volum, Valeria Manta Tăicuțu a apreciat faptul că Ion Roșioru a fost: scriitor complet, unul dintre puținii de acest gen pe care i-am cunoscut. Ion Roșioru a excelat în multe domenii ale literaturii, după cum remarcă și Stan Brebenel, autorul acestui necesar studiu monografic: „Îmi este greu să îi spun poet, pentru că s-ar simți nedreptățit prozatorul, dacă i-aș spune critic literar, ar avea ceva de obiectat eseistul sau traducătorul…”
Valentin Rădulescu, O idee goală în baie, Editura Ghepardul, București, 2020, 159 p. Referindu-se la poezia lui Valentin Rădulescu, Mariana Bendou apreciază: … este imposibil să nu remarci originalitatea („alegorie este poezia mea”) și topica modernă însoțită de lipsa punctuației care au generat denumirea de „poezie prin cezariană” îndrăznit însă cu gândul uneori nu doar ă de autor. Măsura versurilor și ritmul trimit însă cu gândul uneori nu doar la poezia modernă ci și la cea medievală…
C. Voinescu, Iudita Dodu Ieremia, Limba noastră cea toate de zilele, Cărțile revistei Argeș 4, Editura Panfilius, Iași, 2024, 176 p. Două cărți într-una. În Argument C. Voinescu spune: Am rânduit în această rubrică (Din vorbă-n vorbă, revista Argeș), pigulindu-le de prin dicționare, câteva dintre vorbele noastre mai vechi sau mai noi, fermecătoare prin noimele izvodite în rostirea populară sau în cea literară a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Rebreanu, Sadoveanu etc, Unele au fost moștenite din latină, altele își au obârșia în limbile popoarelor vecine (…). La rându-le, și vorbe românești au îmbogățit și nuanțat cu noi tâlcuri rostirea unora dintre vecinii noștri. Iudita Dodu Ieremia se motivează în Din dragoste pentru limba română sau de ce rubrica Corect/ incorect? (revista Argeș): Recunoștință și plecăciune pioasă tuturor înaintașilor, știuți ori neștiuți, care au slujit cu credință limba neamului românesc, ținând strâns legate sufletește ramurile răzlețite și încăpute sub stăpâniri diferite. (…) Nu știu dacă acest demers va avea vreun efect, dar nici să fiu indiferentă n-aș putea, pentru că m-aș simți vinovată față de toți cei care au contribuit la Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire.
