Ora de muzică 2 – Shorter
Ne rezumăm pentru astăzi la mai puțin….
Un nou job i s-a oferit în 1994 lui Copeland. Să lucreze la un serial de televiziune, pe lângă cele pentru marele ecran. Babylon 5 are parte de serviciile muzicale ale lui Stewart doar pentru episodul pilot, care, deși este înregistrat în lista de Wikipedia în anul precizat mai sus, a trecut la teste pentru public cu 11 luni mai devreme, în februarie 1993. Stilul muzical compozițional al lui Copeland nu are viziuni diferite față de ce știam, abundă doar, peste fundalul ritmicizat, de fraze ale chitarei solo distorsionate în care tonul este coborât și urcat de interpret cu ajutorul mecanismului floyd rose.
De altfel, nu lipsesc aceste deturnări tonale nici în filmul de cinematograf Surviving The Game, primul dintre cele cinci ale anului. Am declarat de la început că nu voi insista ca în articolele precedente mult pe niciuna dintre chestiunile tehnice ale ecranizărilor. Cu numărul doi, Decadance, o are pe Joan Collins ca protagonistă. Pe un sample de vreo 9 minute, se pot distinge câteva coordonate mai deosebite ale lucrărilor lui Stewart, viori cu iz de suspans prelungit și cele mai „imposibile” intervale muzicale oferite de pian, când note separate, când luate câte două. Rapa-Nui este cel de-al treilea film, o provocare pentru toate echipele ce au contribuit la realizare, pentru Copeland de asemenea. La rând se înscrie Fresh, cu Samuel L. Jackson, muzica încadrându-se în aceleași stranii tipare. Ultimul dintre filme, Silent Fall, spune aceeași poveste melodico-armonică, pe fundalul unei întregi psihologii încercate de Dreyfuss pe un copil autist, asistent la uciderea părinților săi.
În catastiful cu realizări copelandiene ființează și participarea la primul său joc de consolă, Urban Strike, dar nu găsesc alte indicii despre contribuția muzicală adusă. Frustrant. Compozitorul de drept fiind un domn Don Veca. Tabelul cu video games cuprinde, ca oricare altul, titluri, ani, dezvoltatori și note, cea din urmă coloană dedicând lui Copeland mulțumiri speciale. Într-un alt fond alocat de Wikipedia creatorilor de muzică pentru jocuri video, structurat pe litere de alfabet, de asemenea, Stewart este creditat cu participare la Urban Strike, însă, tot ce este însemnat cu albastru face trimitere la aceleași pagini. Bine totuși că există.
Și n-o spun de florile mărului. În urbea noastră, în care importanța oamenilor și evenimentelor ar fi putut fi o prezență permanentă, toți – aici mă includ, deși participarea mea intelectuală, jurnalistică nu s-a înscris într-un plan punctual de a da la iveală personalități -, cei mai cei, încă n-au gândit o serie de acțiuni, împărțite pe o perioadă nedefinită, continuă, care să fixeze solid istoria locului. Din păcate, se clamează, a devenit apanajul verbal al emanatului electoral ce reprezintă autoritatea locală și toată lumea gravitează în jurul unui semn din parte-i fără acțiuni proprii. Mici oaze de interes momentan și cam atât.
