Brigada diverse – (C)u n(u)me (ș)i numă(r) (p)e (o) stel(ă)
2 februarie 2025
Din ce în ce mai mulți sunt lăsați să se iluzioneze că sunt poeți. Nu mai departe de poza cu o fătucă ce și-a pus baticul la gură în loc de a-l pune pe cap, acolo unde într-un târziu al vârstei va ajunge să stea, și a recita prin el, cum vreo două neprihănite candidate la titulaturi iernatice de miss s-au tăvălit efectiv pe esplanada de prezentare și de acolo au icnit vorbe care au fost declarate versuri. Le propun să-și ia un pat. Măcar în el, măcar pentru o clipă, vor minți „frumos” vreun îmbrobodit de băiat rimat.
Tentații de artist. Interesantă poveste, interesant fapt, credibil. Totuși, lui Paganini nu-i erau necesare trei corzi rupte pe rând ca să încingă atmosfera concertistică, putea împrumuta o vioară de la companioni și face același lucru admirabil pe trei, două, respectiv una cu ele patru întregi. Să înțeleagă și novicii că o vioară cu o coardă ruptă le dezacordează puternic pe celelalte. Cordarul tinde să întindă mai tare pe celelalte, decalând acordajul cu fracțiuni deranjante de semiton. La două rupte, sol și re pot ajunge mai sus cu un semiton față de originala scală. La una rămasă, sol e deja mai mult de la bemol. E adevărat că doar un meșter poate jongla boierește. Chiar și așa, cât de Paganini era el, dificultățile nu l-au ocolit și sigur la înjurat pe fabricant pentru inconvenientele produse.
Or fi ei „ingenioși”, ăi de tot mixează fotografii ca să stârnească râsul pe facebook. Dar asta cu coiful dacic pe tejgheaua lui Rick amanetistul a fost neinspirată. Au pus-o peste o chitară, nici măcar să dea senzația că stă pe sticlă. E prepusă peste instantaneu neprofesional. Despre coif încă nimic de comentat.
De s-ar uita consumatorul, cu calculatorul în mână, pe lista de produse de restaurant, ar renunța să mai mănânce ca porcul. Și să bea. O „dânsa”, siderată, a făcut blocaj mintal la primirea notei. Numai 2.100 de lei, dar și cu un discount de 10% că a fost, împreună cu încă trei, naivă să se așeze la masă. Fițele se plătesc, soro! Vrei „dă la Italia”? Plătești. Însă, cum românului îi șade bine să bea, mâncarea fiind fudulie și alcoolul temelie, doar pe vin, patru sticloanțe însumând trei litri, a dat gașca zurlie aproape 800 de lei. Alte comentarii prisosesc.
Fraților! Nu așa arată un deținut, nu ca Elena Udrea. Cu părul de parcă a ieșit adineauri de la coafor, galbenă pai, vopsită impecabil, rujată, fardată. Fără umbră de rușine pe chip, fără pic de vină că și-a bătut joc de o nație întreagă. Ca să nu mai spun că bărbat-su se plimbă pe la munte și se „milogește” totodată ciolacului că nu mai poate face față în postul forțat de tată.
Nicușor are o tobă și-o mai țipă după…. După cum crede el că gândește lumea. Ei, să știe că e cam pe dos. Și-a-nceput a perora, pe la case-a candida…. Că vine sfârșitul… economiei din pricină georgeștiană. Că pică bursa și euro va ajunge șase lei. Dar când s-au făcut euro și dolarul de la trei lei patru și apoi cinci, a mai fost vreo nenorocire? Dar când s-au dublat prețurile în doar o lună în 2021, a mai picat bursa? Deloc. A câștigat îndoit. Și toată lumea – de poate da pe o apă îndulcită 14 lei sau pe ape seci peste 10 lei, chiar 24, precum restauranterista de mai sus – n-a crâcnit și s-a îmbogățit ea însăși. Vină cine-o veni, Dănuț, n-o muri românul.
O bancă. Un zid. O bâhniță îmbătrânită semi despuiată. Dedesubt o urare: „Seară frumoasă”. Tocmai ce mi-a stricat-o.
