Cotețul cu metafore – Feudal
feudal
sunt zile când mă simt un feudal,
stăpânitorul dornic de elogii
ce, însuși Timpul l-a făcut vasal,
trudind din greu în orologii
apoi, precum un Mare Inchizitor,
un Torquemada anacronic,
îl ard pe rug chiar și pe Creator
ce-mi neagă viața, histrionic
și fiecare răsărit mă regăsește
în lanțuri, ca un Prometeu
pe stânca unde, veșnic ciugulește
același vultur, din orgoliul meu
sunt un tiran pe mica mea feudă,
ne-ncrezător nici în instincte
m-am izolat de realitatea crudă
și, ca un Pilat, împart verdicte
curând, voi stăpâni întreg Pământul
până ce el nu mă va încăpea
și mult prea aspru îmi va fi Cuvântul
aflat, și el, în stăpânirea Mea!
vedeți aici, o mostră de sfidare
și gânduri de Ev Mediu, feudal
ale acelui care uită, ce eroare!
că, totuși, este propriul lui vasal…
