Ora de muzică 87
Brand New Day poartă ca antet cel de-al șaselea cumul de creații ivit de înțeleptul, cu trei seriale de luni mai bătrânul Sting, cu multe imixtiuni de coloratură și nație, din punctul acesta de viață o normalitate pentru restul de carieră.
Îmi plac oamenii scrupuloși, domn’ Gordon Sumner fiind printre singurii dintre cei nominalizați de mine cu o grijă deosebită pentru toată munca lui, pentru tot parcursul muzical. Toate capătă un sens, sunt direcționate cu grijă, aranjate la milimetru. Undeva pe-aici am găsit dovada că am de-a face cu un tip deosebit, cu un grad de cultivare dintre cele mai ridicate și nu pun la socoteală ,,citelile” lui ca înșiruire de nume de autori și titluri grele, ci stau ,,să mă uit în gura lui”, în rânduiala pe care și-a pus-o în minți pentru fiecare cuvințel transmis pe foaie de ziar și zgândăreală reportericească media. În zece interviuri afli zece lucruri diferite despre fabricarea și intențiile cu care a plecat la drum și s-au reformulat pe parcurs, chiar unsprezece. Dacă organizarea timpului personal are strictețe și un program respectat câteodată draconic, albumul acesta dovedește contrariul. Și-a făcut bagajul și într-o vară și-a mutat reședința de lucru în Italia, în imobilul propriu din Toscana, a transformat un Granaio de-al macaronarilor în spațiu de repetiție, a pus un birou și…. Hambar mare, asta ar fi traducerea. A chemat câțiva muzicieni, tot dintre cei de-ai casei și fără intenția de-a realiza un material muzical, fără pretenția ca micile prostioare și invenții de moment să devină produs bun de pus ascultătorilor, a început să adune piesă după piesă, pasaj după pasaj pentru plăcerea de-a petrece o vacanță altfel decât până atunci. Stranie este, din punctul de vedere al lui Sting, cronologia inventicii. Începea cu versurile și apoi trecea la atacul pentru câștigarea combinației perfecte între cuvânt și note pe portativ sau ambele se succedau la foarte scurt timp. De astă dată însă totul s-a petrecut pe dos, a inovat melodia, bucată cu bucată, a retușat-o până i-a sunat suficient de bine în urechi, după care s-a înhămat la versificarea liniei vocale.
Așa îmi descopăr frații de compoziție. Am fost tot timpul încredințat că muzica produce setul de cuvinte ca text, dar nu neg că o poezie nu creează o sinusoidă melodică, că vibrațiile sonore, pasul mai moale sau mai alert, timbrul, înălțimea emisiilor de instrument sau de voce, până și ploaia de afară, care toarnă la nesfârșit, glasul picăturilor ei induce vorbele și mă bucur că Sting a încercat și experiența asta, relaxată după cum ne dezvăluie, amuzantă, cordială, în spiritul întâlnirii unor prieteni. Știți cu ce i-a îmbiat? Cu o rază de soare trimițând câte o suliță văratică și un vin bun. Asta da invitație, mai c-aș fi mers și eu. În rest ce-o fi, o fi. Și-a fost. Un pachet de piese care a strâns o nouă oaste de cântăreți de toate națiile, douăsprezece muzici de iubire, chiar transexuală în una dintre ele, un șir de noi viziuni în bună parte induse de noua ,,jucărie” pentru chitară cu șase corzi Roland VG8, un traductor de limbaj electronic din cel magnetic în acela de origine sintetică. Curiozitatea e mare când descoperi că acordurile tale, simplele note, uzuale pe un astfel de instrument, dar neobișnuite pentru altele, sună novator. De aceea pe Brand New Day nu-l veți găsi interpretând decât foarte puțin la claviaturi sau alte instrumente ca în trecut. Această ,,Nouă Zi” a adus schimbări radicale atât în stilul de compoziție, abordare, cât și în privința producătorului. I-a spus la revedere lui Hugh Padgham și a ales o singură nație, scuzați, pe Kipper, cunoscut ca membru al trupei One Nation, a adus câțiva algerieni și…. Abia aștept episodul următor.
