Căruța cu virgule – Astronautică
Știre: „O femeie a fost înșelată de un fals astronaut să-i trimită bani să se-ntoarcă pe Pământ”.
– Bună, frumoas-o!
– Bună!…
– Ce faki când nu ești așa frumoasă?
– Eeei, nimica!
– Uau! Tu și când nu faci nimica ești frumoasă? Îți dai seama cum ai fi dacă ai mai și face ceva?
– Eeei, lasă! Ești un drăguț!
– Vaaai, dar scuză-mă pe mine! Mam perdut în ochii tăi și nici nu te-am întrebat cum te cheamă! Cum te cheamă, tu?
– Maricica, mă cheamă! Pe tine?
– Gregory! Tu de unde ești?
– Din Frecăței sunt!
– Frecăței… Frecăței… N-am auzit! Unde-i asta?
– În România!
– România? Ce-i asta? O țară? E pe Pământ?
– Da, normal! Da` tu de unde ești?
– Măăăi, frumoas-o, cum să-ți spun eu ție?… Acum te sun de pe Lună! Mam dus să țio aduc speceal pentru tine, minunata mea!…
– Eeei, du-te, tu! Nu te cred!
– De ce nu mă crezi? Ui-tete-n sus și mă vezi cum îți fac cu mâna!… Mă vezi?
– M-am uitat da` la noi e nori și nu se vede nimica!… Auzi, da` ce cauți pe Lună?…
– E o poveste lungă, draga mea! O să ți-o spun când ne vom strânge în brațele tale fierbinți!.. Ai vrea să mă vezi mai de-aproape?… Ai vrea? Nu-i așa c-ai vrea?… Zi c-ai vrea! Știu c-ai vrea!… Vrei?
– Eeei, aș vrea, așa, oleacă!… Da` nu meai zis cum ai ajuns acolo!…
– Offf! Bine, pentru tine îți povestesc! Deci… io mă-ntorceam de pe Marte!… A, da` nu ți-am spus?… Io sunt astronaut, știi?… Pe rachetă!
– Ce? Ce-i aia… gastronaut?… E mișto? Ai racheta ta?
– Da, normal! Ce zici? Vrei să-mi vezi racheta?
– Eeeei, aș vrea!…
– Ei, și cum îți spuneam… veneam de pe Marte și aci, pe Lună, am rămas fără gaz la rachetă!… Și nu mai am cheș… că aicia pe Lună n-au pioesuri… Tu ai niște cheș?… Nu ți-aș fi cerut așa, de la prima întâlnire, dar… na!… îmi doresc foarte tare să ne vedem, știi?
– Da` ce-i aia cheș?… E bani?… Cât e gazu` pe Lună? E scump?…
– E cam scump, să știi! De-aia îndrăznesc la tine, iubire!… Că io am mulți bani, da` n-am la mine… mi-am uitat cardu` acasă…
– Daa, știu, că și io am pățit!… Măi, io am nește bani strânși că am vândut nește nuci la peață… da` nu știu dacă ajunge… Și cum ți-i trimit pe Lună?
– Câți bani ai?
– Eeei, nu prea mulți! Vreo 50.000… E buni? Ajunge?
– 50.000? Dolari? Euro?
– Nu, lei!…
– Ce sunt lei? Io vreau bani, iubirea mea! Leii nu-s bani! Cum vrei să-ți aduc Luna de pe cer, cu lei?
– Păi, așa plătim noi aici. Pe lună…
– Iubire, sunt dezamăgit! Puteam avea o șansă la fericire absolută, să trăim în impot.. impon… impo…dera… bilitate veșnică, să atingem cerul cu mâna… dar la banii ăștea, prefer să fac autostopu` cu asteroidu` ăla care cică distruge Pământu`!…
– Ce?!… Iubire, vrei să distrugi Pământul pentru mine? Vaaai! Nu mi-a mai spus nimeni așa ceva, niciodată!… O să rămânem doar noi doi! Da` nu se merită, mă, iubire!… Toți e proști! Io te-aștept în gară la Frecăței, să știi!… O să am și toți banii la mine!…
