Brigada diverse – Ce(l) ac(r)u
16 ianuarie 2025
Să ne înțelegem. Ce înseamnă să nu mai iasă la pensie, să stea cât mai mult? Să facă ce? Fiindcă la ora când scriu știu că li-i preocuparea și legată de mâini (mai rar și de picioare, că nu-s ocnași), și neputincioasă din fire. M-am speriat cumplit să știu că încă unul, cum era pe vremuri, va bântui cohorte de borfași, golani, hoți și alții cu apucături până să le piară sămânța. Deși e nepieritoare. Acum serios. Ce să faci cu un polițist de 65 de ani pe stradă, pe cine, măcar, să mai tragă de mânecă pentru nelegiuiri adevărate, nu pentru pătrunjel, ouă, bicicliști ori alți „delicvenți” „minori”, fără vrere, fără să lezeze ori să creeze panică-n mase, ci pentru fapte odioase, tupeu sfruntat, amenințări la viața oricui prin însăși existența infractorilor? Nu voi cere domnului Predoiu, prima polițai în guvern, să revină asupra „revoluției” caschetelor albastre – să nu ajungă precum șeful lui dintotdeauna admonestat cu „Ieși…!” -, îl voi ruga, transparent cum îl știm – mai mult străveziu -, să facă nițică ordine doar în ce, cum, cât, unde și când să mai pună ordine domnii….
Nu companiile greșesc, defel. Ci numai oamenii neglijenți. Și acum. Textul adăugat, nu mai contează, la întâmplare se pornește cu inși plasați în avion. Călători. În neștiință totală despre problema ivită. O bagatelă. Mulți ei, prânzuri doar la jumătate. Cică. Echipaj pus în dificultate. Dacă pentru două fire, două paie aviatorii și damele însoțitoare (stewarzii n-or fi bărbați, nu?) se lamentează…. Pentru cine știe ce defecțiune, amenințare naturală sau omenească, cum s-ar fi putut descrie situația? Calamitate, nu? Alertă maximă! Ce mă deranjează este altceva. Nimeni nu se târguiește în zbor. Acolo e ca la armată. Execuți sau riști, mai rău, pe pielea ta daune, chiar iremediabile. Există o listă permanentă de neajunsuri, sunt convins, la care sunt și soluții imediate. Pare atât de neverosimil…. Fiindcă de la Helsinki la Toronto e un pic de mers, 6.595 de kilometri. Știu din propria-mi experiență „aeronautică” că vreo 2.200 de kilometri se cam fac în 2 ore și nu te lasă ăia să flămânzești, au mâncare pentru dublul cerințelor. La dublu nici nu se pune problema. Căci nu pentru alimentele cuprinse în bilet tot fac lobby stewardesele, ci pentru cealaltă, aia de dai pe nimic 4-5 euro. Sau băuturi de 10 euro per suta de mililitri.
Cine să fie împotriva jocurilor? Cele de pe calculator. Și eu mi-am pierdut zile lungi și multe. În pofida acestei apucături rele, am căutat să-i pun capăt odată cu finalizarea fiecăruia dintre ele. Și-apoi m-am liniștit. Cât despre counter strike și ahtiații după el, am fost mereu împotrivă. Cu precădere acum, când am aflat că o româncuță, trecută de niște anișori, deci destul de trecută de majorat, stă și-și pierde timpul, restul de viață, jucând încontinuu. De măritiș când i-o arde?
Putem să ne considerăm cunoștințe. Prietenia are alte criterii de valorizare și încă nu le-am atins. Poate timpul, poate diferențele de vârstă, poate nivelul intelectual (a se înțelege că eu am minusuri). Am totuși a-i spune domnului că s-ar putea considera puțin vinovat că doamnele din „cenaclu” ce-i revocă lui Patapievici patalamaua, indiferent de motiv, stau de o bună vreme în „casa” dumnealui, că acolo se coclesc literaturi de nișă și idei scoase din context. Într-adevăr, Eminescu trebuie „scorțit” buche cu buche. Ar descoperi dânsele un tip de rasă, dintre cele mai bune, cu o pregătire peste puterile lor de acoperire. O asemenea lectură le-ar servi de lecție definitivă. Le recomand să uite de poezie și să ia la puricat numai ziaristica.
