Fărădelegea lui Călin – Come on to the big fight!
Nu cu pâine, nu cu sare.
Întâmpinarea juridică a Codului de Procedură Civilă. Va să fie apărarea prin care pârâtul dă să se apere: faptic și „dreptic”. Consecință a chemării în judecățuri. Pe lângă toate câte sunt și câte trebuie cuprinse în acest act, nume…, tot nu înțeleg la ce-i trebuie instanței „… și contul bancar…” în cazul persoanelor juridice, atenție, consecință a ideii că reclamantul nu le-a specificat. Trecând la litera b) a Al. 2, remarc în întâmpinare și solicitările excedentare, excepțiile invocate de pârât. Se continuă cu răspunsurile la cerere, la pretenții și motive. Readus Art. 194 pe tapet, cu o escaladare a „literatificării” – ce este d) la curentul, este e) la cel adus în discuție, incumbă pârâtului dovezile cerute la fiecare „capăt de cerere” de către reclamant, pentru fiecare în parte. Necum, neîncotro, semnătura. Art. 205.
La Art. 206 apel la Art. 149 și 150. Întâmpinare reclamantului, copii pentru fiecare înscris și instanței.
Simplificată procedura pentru mai mulți pârâți. O singură întâmpinare. După dorință: pentru toți, pentru o parte. Art. 207.
Cine poate, trimite, cine nu, se sancționează. Fiindcă întâmpinarea este obligatorie, deși mai sunt și alte derogări sau modalități diferite de normă. Pedeapsa este simplă și ea. Nu dai, nu ai. Nu mai poți depune probe și face „gâlceavă” invocând excepția. „… în afara celor de ordine publică…”. De nu legea mai găsește chichițe de auto sucire. Art. 208.
Următoarea secțiune, patru, se ocupă de cererea reconvențională în două articole.
Art. 209. Noționalitate și condițiuni. Și pârât, și cu pretenții în același raport juridic: actul de naștere. Raport juridic însemnând, presupun, speța. Astfel, Al. 2 devine viabil, unde, pe lângă reclamant, se vor implica și alte persoane, cu titlu de pârâți. Cerere – aceleași condiționalități ca la cererea în judecată. Reconvenționala se depune, în mod obișnuit, deodată cu întâmpinarea și numai singură și numai până primul termen de judecată când obligativitatea întâmpinării nu este un deziderat. Jocul nesfârșit al cererilor. Reconvenționala trimisă reclamantului și celorlalți (când există), aceștia pregătindu-se, fără doar și poate, de întâmpinare. Agățat un Art. 201 în coadă corespunzător. Un nou termen pentru reconvențională, în baza temeiurilor aceluiași 201, când reclamantul modifică chemarea în judecată, după formula „… până la termenul ce se va încuviința pârâtului…”. Totuși. Jocul cererilor se încheie doar cu întâmpinarea reclamantului și nu și cu reconvenționala acestuia. Aceasta pică licit.
Cutuma impune judecarea împreună a cererii reconvenționale și a cererii de judecată. Doar unele situații prevăzute de lege le poate separa. Însă, pentru o soluționare unitară a procesului, dacă se impune, ele rămân împreună. Art. 210.
Fără să se mai codească, începând cu Art. 211 se trece la proces. La judecată. Rațiunea lui/ei. Soluționarea cererii. Cu întreaga pleiadă anterioară de cercetare, dezbatere, respectare de principii și garanții procesuale (conchise, de altfel, în legalitate și lege).
Locul: la sediul instanței (de nu s-o vrea și putea și altunde). Art. 212.
Cu… ușile închise. Să nu se facă niscai „curent”. Bineînțeles, de opinie, potrivnic părților. Invocate moralitatea, ordinea publică, interesele de minori, viața privată, chiar interesele justiției, atinse prin prezența publicului. Acces limitat lui, în totalitate sau în parte. Sunt viabile deci: părțile, reprezentanții lor, ai minorilor, apărătorii, martorii, experții, traducătorii, interpreții. Și cui mai vrea instanța să permită. Art. 213.
