Brigada diverse – (N)u, An(y)a!
5 ianuarie 2025
Ce mai luptă! O țară întreagă cu un singur om. Pentru un singur om. Ce argumente, ce…. De m-ar fi interesat imaginea junioară a caramitreștilor, până acum înșiram o tonă de cuvinte. Mă rezum la doar la un kilogram de virgule, de pus la enumerare. Păcat că unii se lasă atrași în aceeași cursă a socio-politicianismului și pică la același capitol: redactare corectă. Cât să pară, de deștepți ce sunt, agramați.
Din 87 n-am mai luat calea Sighișoarei, chit că am tranzitat dus-întors o dată urbea în urmă cu vreo cinci-șase ani. Netimp să refac traseul din acel an. Nici reportajele și nici alte instantanee perindate vizual pe ecrane nu mi-au mai trezit atenția (e un caz de uau!, am fost pe-acolo). Oricum, nu pe acea bucată de stradă, la finele căreia se înșiră, de la distanță, cele 100 de trepte până la liceul Iosef Haltrich. Ca acum. De parcă le-aș fi vizitat ieri.
Când ești… din ălălalt, ai și frustrări, și ganțoșenie (vezi, nenică Andrei, cum se „scri” – mostră a postacului ripostator – corect?). Și le deversezi public. Să-ți bați joc de copii, să-i expui public, ca să ieși tu moț, Marcel Pavel, să îi maimuțărești la costum și papion, la tutu și balerini, să le mai fi dat și nume ciudate, Iuvenalia, Sasha și Richard, nu crezi că e cam mult? Lasă-i, frate, singurei, du-te și cântă la alte mese cu băbăciunile tale!
Să-i mărturisesc lui Ștefan Mardale că în „greaua”-i suferință să nu se simtă „frustrat”. De câteva ori m-am prins și eu în „oglindă” la toaletă. Afișele erau și la pisoar, și la wc, deasupra vasului de toaletă, și pe dosul ușii în cabină. Cum mă dădeam, cum mă suceam, eram omniprezent!
Normal! Cei din Maramureș erau din altă lume. Tăia țăranul porcul hăt, de pe timpul lui Attila. De-aia zic unii „tradiție veche”. În Țărișoara Românească de unde porc?
Spun și gurile bune același lucru. Era urâtă cu draci Nina Cassian. Nu știu cum de-a trecut prin paturile multor bărbați, ce-or fi…. Sau n-au văzut.
N-am privit-o din față. Probabil că mi-ar fi confirmat că e bătrână și nebună. Bătrână cât să fi trecut de 40, nebună fiindcă a acut neinspirația de-a lua fustă cât să-i ajungă tivul aproape de făcătoare, cât să nu mai fie la modă materialul din lână, cu modele alb-roșii, pe un frig de nu-ți convenea nici cu pantaloni să ieși afară din casă.
Vizibilitate să fie, dar pentru nația lor. Să te recunoască facial youtube-ul și la căutarea de filme românești să nu-ți apară în listă vreun „Film țigănesc (filmo romano) o Frumoasă poveste de dragoste”. Ho, cai! Bre, astea cu poveste, frumoasă și dragoste pe lângă țigănesc sunt indezirabile!
Cum și „locuri sfinte” cu oameni nu tocmai sfinți, chiar plini de păcate fără de sfârșit, sunt într-un război interminabil.
Nu este tocmai normal ca UE, entitate, la prima vedere, socială, să impună totala uniformizare a porturilor de alimentare, ci piața, concurența și concurenții. Care, până la urmă este doar un moft. Ce mi-e mare sau mic, cu o mie de pini sau doar patru?
Pas monumental…. Ași! O prostie. Păi dacă ați ști că teleportarea înseamnă pe cât de la distanță, pe tot atât fără fire. Cum și fibra optică este tot un fir, transparent, prin care lumina se propagă la fel ca și curentul electric, instantaneu (pe-aproape), cuanta defilată 30 de kilometri, starea luminii în ea, prin fibră e un nimic. În fine. Să se mai știe că la momentul actual teleportare înseamnă întâi distrugere completă și apoi refacere perfectă.
