Brigada diverse – T(u)t (D)incă
9 noiembrie 2024
Azi am fost la biserică. Lume multă. Eram tentat să scriu oameni mulți. Știindu-mi părerea, bănuiți de ce am schimbat. Cum bărbații nu se prea îngrămădesc la prosternare…. Totuși, nu persoanele sunt subiectul frământărilor mele, ci două cuvinte care mă exasperează de ceva vreme: cele cu rădăcinile hiroto și sălaș. Care neargumentat au dat forme precum hirotonisit, deși proveniența greacă nu conține s-ul, și sălășlui, deși nu sunt cazuri de verbizare care să includă alipirea „l”-ului ca precedent.
Ce să te mai mire cuvintele? Când oamenii sunt din zorii existenței lor de-o ciudățenie fără închipuire, vorbele rămân suspendate în aerul palatal. Asemenea comportamente te lasă cu gura căscată. Precum un copilandru, nu mai mare de trei ani, ce aștepta adăparea care nu mai venea. Mă-sa bea din sticla de apă și copilul saliva după un strop. Asta este grija cotidiană a mușelor: întâi ele, apoi restul.
Dintre cele culese, ca altădată pentru mai scurtele ori mai lungile divagări publicate în AB/Sent, de pe stradă, în treacăt, se înscriu și luările de cuvânt solitare ale țăcănitei de Zincă. Preambul cu întrebare: „Ea e procuroare, tu ești pușcăriașă. Care e diferența?”. Mai să-i dau dreptate. Niciuna. Cum nici polițiștii și infractorii nu se pot deosebi prea mult. Și alte categorii care n-ar face pereche niciodată dacă n-ar exista între ele o cât de mică compatibilitate.
Se clamează de ceva vreme și inutilitatea (uzat termenul corect; voi explica), dar și inestetica și deranjul social – da, este o problemă ce frământă comunitățile – ale existenței stâlpilor stradali. S-au și făcut eforturi pentru a se renunța pe viitor la ei ca sprijin pentru numeroasele mănunchiuri de fire. Nu m-ar fi îngrijorat chestiunea dacă nu m-aș fi holbat de vreo două săptămâni la figurinele ale căror forme nu-mi induc nicio legătură cu scopul pe care-l servesc, mai mult, nu seamănă cu nimic cunoscut (și-am căutat febril printre cheile muzicale sol, litere și alte semne). Și mi-am zis: dacă ei dispar, pe ce mai pune Adp-ul ornamente luminoase?
Să nu se râdă. E mai eficient un pahar de plastic plin cu bere pe post de cumpănă decât majoritatea boloboacelor din comerț. Încă și laserele mai fac pe nebunele. De aceea sunt din partea mea scuzați constructorii bisericii de la Kaufland (înainte era de la Confecții; în alte timpuri… numai cei plecați la domnul mai știu). N-aveau ce le trebuie. Să priviți naosul, zidurile care fac colțuri cu altarul. Arcada pleacă în stânga de mai jos față de partea din dreapta. Cu douăzeci de centimetri.
Am mai sesizat. Nu poți lăsa un oraș (nu e Râmnicul) întreg nici măcar cinci minute fără apă.
Și te mai numești bărbat, măi Alexa, după ce încasezi un pumn, fie el și al Prodancei? Și o mai și lași să se „laude” în presă, fie chiar și să pară după atâta vreme scuze?
Vă servesc eu argumentul contrariului fericirii celor ce dețineau în poduri produse agricole. Acela că mișunau lighioane destule pe acolo, mai și degerau și se și deshidratau, cât să facă din ceapă un puf de foi și din fasole un produs greu înmuiabil chiar și după patru fierberi. Și de mai pui și accesul….
Nu voi căuta cazuri speciale și anomalii. E imposibil, după câte ne învață știința, să fii însărcinată mai mult decât trebuie. Ar fi fost de Guinness Book nașterea lui Jackie Chan după aproape un an de gestație. Nu că el n-a reușit ulterior să marcheze câteva reușite de tip unicat.
