Cotețul cu metafore – Nunta de AUR
Nunta de AUR
În poiană la Măciuca,
stau cu inima cât nuca
invitați veniți din țară
pentru-această nuntă rară
N-au venit un milion
la nunta lui Simion,
fiindcă nici nu avea rost,
c-au avut meniu de post!
Un lucru extrem de rar,
nunta a fost fără dar!
Dar, se știe, invitații
n-au dat dar, au dat… donații!
A fost multă lume bună
care ar putea să spună
dacă s-a mâncat sarmale
sau fois gras lângă curmale…
Nunta a fost națională,
specific tradițională,
căci la astă sindrofie,
toți s-au îmbrăcat în ie!
A fost Dan Diaconescu,
și Ciutacu, și Turcescu…
Nicu Covaci le-a cântat
și pe mulți i-a enervat…
Ba, unii-au amenințat
nunta, cu un atentat
pus la cale de cei care
or fi rămas la intrare!
Ceilalți, care au intrat,
au băut și au mâncat
tare s-au mai veselit
de cât timp au chefuit…
Mirii au avut ca nași,
nu pe brazii păltinași
ci oameni, iar nașa mare
a leșinat din picioare…
Iar „Isaie dănțuiește”
s-a făcut tot românește!
Cum nimic nu-i „sine Deo”,
tot așa nici „sine Teo”!
Căci, nu putea să lipsească
de la nunta românească,
pe măsura importanței,
Teodosie, al Constanței!
Luată de valul bucuriei,
și de cel al euforiei,
lumea a prins să vibreze
și-a strigat să candideze!
George, la Președinție,
atunci când o fi să fie,
și când țara ne-o chema
să votăm pe cineva!
Vorbesc unii după uși
că George-i plătit de ruși
și c-ar fi, dar nu insist,
chiar un tip naționalist!
Alții, că se-alege praful
fiindcă n-au văzut cearceaful
alb, dovadă zdrobitoare
că mireasa-i fată mare…
O fi știind el ceva
despre cum e-aleasa sa,
că e cea mai virtuoasă,
altfel, n-o făcea mireasă…
Dom`le, astea nu mai sunt tradiții
ci doar niște superstiții,
că doar pentru un cearceaf
nu s-o face nunta praf!
N-am io-n cap frunze de laur,
dar știu că nunta de AUR,
e, din daci și din romani,
după cei cincizeci de ani!
Ce să zic? A fost frumos!
Și nu-s deloc invidios,
însă mi-a rămas în minte:
Simion, ca Președinte?
Dar mai este o speranță
în ultimă circumstanță
deși ea este cât nuca:
Candidat pentru Măciuca!
