Brigada diverse – (A)mbră (d)e s(e)u
31 octombrie 2024
Tempora (cu accent pe po) domnului…. Da, bre! A făcut blocuri, cu băițe și wc-uțe, dar uitase, în toată economia cerută, să asfalteze drumurile. Cele pline de piatră cubică, pline de praf, pline de gropi în care să calce prostul român. Indiferent de inteligența, starea materială și poziția în societate.
Deștepți mulți pe șosele. Și nu-s de condamnat numai cei care depășesc linia continuă, ci mai mult tăntălăii ce și-au luat carnet ca să facă figurație. O umplutură în jurul căreia gravitează o parte dintre accidentele rutiere. Și-ar mai fi de tras la răspundere cei care încă mai consideră fiecare drum al țării frecventabil ca pe timpul ruralismului: de căruțe.
Eu și citatele…. Dar când ceva este spus bine, cât sunt eu de contra, recunosc și foarte rar împart și altora. De la Eco citire: ,,Nu exista progres, nu există evoluție în evuri în ceea ce privește știința, ci o maximă, nesfârșită și sublimă recapitulare.”.
Minune și Umbrărescu, două cuvinte (și numele se încadrează la vocabule) care sunt din ce în ce mai mult alăturate. Indiferent de direcția manevrată de diverși ziariști. Mi-aș pune problema ce se va întâmpla când nu vor mai fi de construit autostrăzi. Ce s-a întâmplat cu toate aceste terenuri scoase din circuitul agricol, de unde vine tot acel pământ și pietriș care, adunate, ar însuma cel puțin o zecime din întreg lanțul munților Carpați. Întorcându-mă la ,,adevărata” chestiune vizată, cineva, deznădăjduit, îl scoate dintre zei pe acest ins agreat să pună asfalt acolo unde grâul, porumbul, floarea-soarelui, râurile și niscai dj-uri bătătorite de când satele sate nu vor mai răsari niciodată. Neputincios în fața morții nebunilor de șoferi. Deci doar traficul a fost și va fi vizat, și nu siguranța și disciplina pe șosele.
Ale cui povești, cucoană? A cui copilărie? Și, dacă ‘mneata îi ții pe bieții copii să te urmărească exact în fața aparatului pe care-l blamezi în emisiune și-l vrei înlocuit cu niște întâmplări care mai că nu există, cum crezi că-ți vei câștiga credibilitatea și ce sens are un demers fără efecte?
M-am ,,răcorit”. Am deschis la muzeul literaturii române o copie a manuscriselor eminesciene.
Nu mai știu ce să mai inventeze comercianții. Au patentat perna pentru îmbrățișat. Încă o cărămidă la temelia singularității indivizilor (paradigma sexuală).
Andone ar trebui să își caute el numărul potrivit pentru cariera de fotbalist, nu să-l scoată pe Hagi pe un loc secund în topul celor mai cei dintre fotbaliști autohtoni. E sigur primul. Argumentele sunt incontestabile. Cât timp a fost în teren, echipele românești au avut succes, după, jocul era o nesfârșită degringoladă ineptă. Niciun jucător român în țara sa nu reușise până atunci o asemenea performanță. E cam după modelul adoptat la recenta decernare de balon de aur. Kane și încă vreo doi aduseseră atâtea goluri cluburilor sale încât puteau fiecare suplini scorurile adunate la mai mult de jumătate din listă. Raportat la goluri, asisturi, număr de jocuri. Și s-a decernat unuia care nu era nici măcar nu avea cine știe ce palmares.
Alți colegi sunt mai direcți. Că se poate rușina public Umbrărescu pentru câteva tronsoane ce îi cam dau dureri de cap. Să-i fi propus (chiar i-am spus) lui Matei subiectul câcâirii lui Dorinel U., ce mi-ar mai fi reproșat. Că știu eu – sanchi -, că mă bag unde habar nu am. În definitiv, nu s-a născut nimeni constructor de drumuri, cu atât mai puțin domnul U. și deloc M.
