Fărădelegea lui Călin – At the place
Nu contenesc să-mi ofer clipe de uimire pentru….
Trimitere la ale personalelor incursiuni în lumea gândurilor proprii, împuținate cu fiecare zi.
Bine, în fiecare zi apare câte o noutate. Precum a de dimineață uitându-mă la ceasul telefonului. Îmi spusesem înainte că, sătulă de fixat roboțelul de trezire, soția i-a închis gura neprogramându-l. E duminică, e odihnă. Ași odihnă. Ne așteaptă pe amândoi încă o serie de corvezi pe lumină și ceva întuneric. De-acum mai mult.
Când te trezești fără să mai sune ceva, e clar că ai prins conștiința datoriei. Chiar dacă doar cu o oră, de iarnă, mai devreme.
Iar ștampile și grefierice semnături, înlocuibile, iar semnături electronice extinse ale instanței, depuse pe emailuri drept semn de trimitere a hotărârilor judecătorești, considerate ca și comunicate. Comunicate, deci, cu semn de expediere din partea gestionarului de poștă electronică (o fi message sent confirmarea), bineînțeles, după ce se constată că există în baza judecătoriei datele de identificare ale părții: nume, prenume, adresă domiciliară, căsuță poștală electronică etc. O lipsă, eroare sau un mesaj de retur că ori nu există acea adresă de email, ori nu este accesibilă, conduc către revenirea la calea bătătorită a celorlalte moduri de expediere a hotărârii judecătorești: poștă, curier, mesageri proprii…. Art. 154-1.
Șirul de la Art. 155. Înțeleg uneori modul expeditiv de formulare, alteori…. Ba. Să începi cu „Vor fi citați” și să trântești imediat două puncte…. Parcă e cam de porc. Nu pentru „persoanele” citabile, ci doar fiindcă este vorba de locul unde se vor trimite citațiile. De aceea exprimarea trebuia să fie altfel încropită…. Și nu este singurul aspect care să nu fie ne la locul lui. Și când începi și cu ele…. Unele chestiuni îmi par că n-au ce căuta în Codul Civil de Procedură și nu numai în el. Când statul face referiri la stat. Adică să se citeze statul. Și cu intermediar. Adică prin Ministerul de finanțe. Păi ce ține de el, să rămână la el, și așa acest cod are părți întregi care par și sunt de pe altă lume, literalmente. Alte organe mai da, dar nu acesta. Citarea la sediile lor. Primăriile la primării. De aici în jos, la punctele cele 13 rămase, avem persoane juridice, asociații, societăți, entități cu sau fără personalitate juridică, insolvenții, creditorii lor… la sedii, domicilii sau acolo unde dețin dezmembrăminte. Obișnuitele persoane se citează la domicilii, reședințe sau unde își desfășoară activitatea curentă. Persoanele cu lipsă de capacitate, în aceeași proporție și cei cu capacitate restrânsă sunt citate la domiciliu, reședință, sediu sau, când este numit un curator, locul se mută la sediul său, al curatorului, cel profesional. „Nebunii”, în fapt bolnavi de toate cele, nu toate deodată, la unitățile sanitare, la administrația acestora. Militarii la cazărmi. Marinarii nemilitari la căpitănia portului unde nava lor este înregistrată. Pușcăriașii la mititica. Cei de pe la misiunile diplomatice, cetățeni români de prin organizațiile internaționale, membrii lor de familie, cei aflați în străinătate cu serviciile, prin MAE citabili, însă și prin organele centrale ce i-au trimis și prin unitățile ce i-au trimis. Persoanelor cu munca… li se trimite citație prin poșta română cu tot cu obișnuitele proceduri. Cei înstrăinați de țară se vor cita prin mandatarul lor. Trimiterea de la punctul 14, la un articol încă nerăsfoit, 167, m-a dus către conținut, ca să pricep unde va ajunge citația când nu se știe nici domiciliul, nici reședința: se face prin publicitate, afișat la ușa instanței, portalul său, chiar și în Monitorul Oficial. Moștenitorii vor fi citați prin curator la domiciliul acestuia. Iar ăi despre care am încă ceva păreri îndoite, ministerul… au privilegiul de a-și „… alege un sediu procesual…” la care i se vor comunica actele de procedură.
