Fărădelegea lui Călin – Many ways
Decizia de a pune titluri articolelor în engleză are o singură cauză: și limba germano-anglo-saxonă, și legile românești îmi sunt cu totul străine.
Cap. 2. O… procedură, ca întreg Codul Civil se sorginte procedurală. Judecată. Cerere în cursul ei. Hotărâri asupra ei. Cum orice operațiune în instanță necesită de cele mai multe ori citarea părților, nici această situație juridică nu rămâne mai prejos. Fără ea, nu se poate lua o decizie. Lipsa ei, a citării, conduce inerent la amânarea judecării. Mai ales când una dintre părți lipsește fiindcă, exact, nu a fost citată. Art. 153.
Art. 154 este atât de lung…. Atât de „grijuliu” cu detaliile cu care nici măcar Codul Penal și aferentul nu s-au preocupat atât de minuțios. Doar și-n ele se discuta despre citații, despre cum se procedează și cine. Dar nu-mi amintesc de agenți procedurali de apartenență ai instanțelor, de salariați ai lor care să se ocupe cu asta. Era în C.P. Și C.P.P. poșta, cu niscai persoane care se duceau să ducă citațiile, nu cei specificați mai sus. Pentru acest prim alineat există și o notă, dar trimiterea este la un alineat următor, tocmai la al șaselea, unde apare ceea ce spuneam că făcea obiectul modului de comunicare a citării către o anumită persoană implicată într-un proces. O singură noutate aduce nota, problema lezării părții citate prin nerespectarea modalității de comunicare, rezolvabilă prin înlăturarea mal-citării. Al. 2 descrie cum. Plic închis, cu adaos de dovadă de înmânare și înștiințare, cu „… mențiunea „Pentru justiție. A se înmâna cu prioritate”. Nu doar pentru sine o instanță îndeplinește proceduri de comunicare a citațiilor, ci și pentru altele, iar la finele ei, trimite dovezi instanței care a solicitat procedura. Se prea poate ca personalul de la Al. 1 să nu poată executa comunicarea. Atunci se revine la vechile cutume: prin poștă, scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în același plic închis și cu aceeași atașare de dovadă a primirii și înștiințării. Nu numai. Avem și curierat rapid și executori judecătorești puși să facă pe mesagerii, dar numai la solicitare expresă și pe cheltuiala celui interesat. Oricum, nimic fără ca partea procesuală să indice „… instanței datele corespunzătoare în acest scop…”. Al. 6 apare în două exemplare. Prima parte identică. A doua cu diferențe. Avem un alt compartiment al instanței căreia îi poate reveni comunicarea citațiilor: grefa. Serviciu – am aflat din dex – ce se ocupă de întocmirea, păstrarea, comunicarea etc. a actelor de procedură. Prin „… telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia…”. De aici textele diferă, din momentul semnăturii electronice, o dată extinsă, a doua oară calificată și, dar cu sau, avansată. Toate înlocuind ștampilele fizice și semnătura grefierului. Neavând loc în ordinea firească, adus din condei ulterior, Al. 6 cu 1 permite instanței să considere mesajul primit de destinatarul citației comunicat prin primirea unui mesaj de la sistemul prin care s-a trimis și transmis citația ori actele procedurale. Se și verifică la Al. 7 îndeplinirea procedurilor de comunicare și, dacă nu s-au derulat corespunzător, atunci instanța poate reface procedurile și poate apela și la alte mijloace de înștiințare a părților procesuale. La final, Art. 154 sporește puterile judecătorești și permite accesul direct la bazele electronice de date ori alte sisteme de informare ale instituțiilor și autorităților publice, respectivele fiind obligate să asigure acest acces.
