Fărădelegea lui Călin – All courts
L-am omis. Aș fi încheiat capitolul doi….
Nici acum nu e prea târziu. Art. 91 are ceva… special. A ne spune că tot ce este prin legi mai „deosebite” despre scutiri de taxe și etc., dacă ele sunt necesare „… administrării creanțelor fiscale…”, dar toate în cadrul acțiunilor judiciare, rămâne valabil.
Probabil am memoria și scurtă, și selectivă. Am totuși îndoieli mari că pe parcursul celor câteva Coduri am mai întâlnit vorbindu-se cu regularitate despre Ministerul Public. N-am mai întâlnit deloc, dacă îmi recompun bine mințile. Indiferent de ineditul informației sau nu, procurorul este reprezentantul său, cu puterile cunoscute din aceleași Coduri. Poate intenta el acțiune civilă, cu scopul de a apăra și drepturi, și interese ale minorilor, persoanelor ce beneficiază de consiliere juridică, ale celor ce sunt sub tutelă specială sau ale dispăruților. Pune concluzii. Apără ordinea de drept. Și că vrea, și că nu vrea, unele cazuri cer și participarea, și punerea de concluzii, obligatoriu. Exercită și căile de atac. Cere punerea în executare a titlurilor executorii. Și, fiind de-al statului, nu i se percep taxele de timbru, nici cauțiunile. Art. 92.
Până la prevalările de pe la începuturile articolelor cu indicativ 400, Art. 93 are două cerințe: introducerea în proces titularul dreptului – se vizează articolul anterior și „specialiștii” Al. 1; continuarea procesului, a executării silite de către titular, chiar dacă procurorul se retrage.
Titlu nou. Capitol prim. Școala școlește…. Nu poți blama un limbaj repetitiv, dar nici accepta. Că judecătoria judecă. Ce altceva ar putea face? La prima instanță avem cererile cu evaluări în bani sau nu. Ele multe. Și scrise, adunate din Codul Civil. De tutelă și familie. De stare civilă. Aici o notificare. Despre competența oferită instanțelor de a ataca dispozițiile primarilor în acest caz. De administrare a „… clădirilor cu mai multe etaje, apartamente…” în proprietatea mai multor persoane – evident „… diferite…”; asta este pe cât de comică, pe atât de idioată -, în relație cu asociațiile de proprietari ș.a.m.d. De evacuare. De probleme cu ziduri, șanțuri comune, distanțe de construcții…. De strămutare a hotarelor, grănițuire. De posesiune. O virgulă…. Lipsă. La: de facere sau nefacere ca obligații. Nedespărțite de „… neevaluabile îh bani…”. Și aici o interpretare, cu un plafon, totuși, de mai puțin de 200.000 lei. De declarare a morții (o fi pentru cei dispăruți fără de urmă). De împărțeală judiciară. De uzucapiune. De materie fond funciar. De alte niscaiuri evaluabile în bani, sub aceeași sumă de mai sus. Judecă și căile de atac. Însă nu numai, ci și alte cereri.
Tribunalul…. Deh, e altceva. Și tot cam ca judecătoriile funcționează în primă instanță, dar se ocupă de cereri ce depășesc competențele lor. Lămuriri suplimentare tot într-o notă. Practic tribunalul judecă caracterul ilicit al faptei ce atinge drepturi nepatrimoniale. Judecă apelul și recursul. Și altele nespuse. Art. 95.
Art. 96. Curtea de apel. În aceeași primă instanță: contencios administrativ și fiscal. Apelurile. Recursurile. Cu plafon în bani identic.
