Fărădelegea lui Călin – Alter ego
Mici adăugiri nu strică niciodată. Ba și clarifică.
Lipsesc câteva mici particule lingvistice la Art. 81, ceea ce creează și confuzii. La Al. 1 se enumeră în două rânduri variantele posibile ce arată limitele reprezentantului în instanță. Nu poate renunța la judecată, la „… dreptul dedus judecății…”. Cu această încheiată propoziție am introdus și prepoziția ce este de negăsit la „numărătoarea” următoare. Avem achiesare la hotărârea de s-a pronunțat, dar nu avem pentru „… încheierea unei tranzacții…” și alte acte procedurale de dispoziție. Limitarea puterilor poate fi totuși doar o nouă șansă legislativă de a reveni „în forță”, pe baza unui mandat special sau cu încuviințarea instanței. Al. 2 cu nelămurirea. Reprezentant, pentru minori, pentru beneficiarii unei tutele speciale, pentru dispăruți – aici își fac treaba bine redactorii, distribuie reprezentantul cu „ai” -, acte procedurale nestingherind procesul, dacă „… ele nu sunt în interesul acestor persoane.”. Dar care? Reprezentant sau reprezentanți?
Fără dovadă că ești reprezentant al intereselor altcuiva? Probabil că instanța are oarece îngăduință, prezumând că nu este nimeni nebun și neobrăzat să conceapă o cerere, dacă îi oferă acestuia, reprezentantului – să nu copiez și eu „modelul” echivocului -, posibilitatea și un termen, scurt, pentru a se „legitima”. În caz contrar, cererea se anulează. Al. 2 șterge cu același burete obligativitatea probării reprezentării, înainte de prima instanță, însă starea de fapt excepțională nu va servi ca beneficiu la calea de atac. Art. 82.
Cu sau fără avocat, în instanță sau la recurs, tot la avocat se ajunge, mandatul de reprezentare oferit chiar altcuiva decât un om de specialitate în proces nu este acceptat pentru punerea de concluzii, de excepții procesuale. Trebuie să apeleze musai la un avocat. Și s-a gândit legislatorul că se mai pot întâmpla și din cele mai rare, cum că reprezentantul este soț sau rudă până la gradul doi cu asistatul. Poziție care oferă posibilitățile mai sus enumerate. Numai să fie, reprezentantul, „… licențiat în drept.”. Uneori… un „al” este de prisos. Este evident că un caz de contestație în anulare și unul de revizuire nu se pot confunda, de aceea acel „al” afiliat revizuirii devine inutil. Dar discuția se poartă în jurul celor două situații juridice ce se vor supune și ele celor două alineate ale prezentului articol: 83.
Ceea ce ține de convențional în reprezentare se rezumă la a o oferi ori consilierului juridic, ori avocatului. Deci oamenilor cu studii juridice și cu încuviințare legislativă pentru a-și exercita profesiile în instanță. După un Al. 2 abrogat, suntem trimiși la Art. 56 cu doi. „Entitățile” respective, trimise la convenționalism juridic de reprezentare sunt…. Cât era să le numești persoane sau asociații cu personalitate juridică legal constituite (există și ilegal constituite?). Art. 84.
Rămânem la înșirări…. Mandatată la reprezentare, persoanei împuternicite i se concepe un înscris autentic. Să nu fie avocat. Sau să meargă la judecător: declarație verbală, consemnare prin încheiere de ședință, limite și durată ale reprezentării. Dacă reprezentanții sunt avocați ori consilieri juridici, aceștia vor dovedi prin înscris și conform „… legilor de organizare și exercitare a profesiei.”. Art. 85.
