Cenaclul Alexandru Sihleanu – 10 August 2024

SĂ NE CUNOAȘTEM ȘI SĂ NE CINSTIM CREATORII DE FRUMOS

Sâmbătă, 10 august, ziua Sf. Mc. Laurențiu arhidiaconul; Sf. Sfințit Mc. Xist, episcopul Romei; Sf. Mc. Ipolit, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl Mihail Constantinescu a lecturat pentru rubrica in memoriam Întâlnire cu dl Octavian Moșescu, iulie 1974: „Într-o zi fierbinte de vară, o zi în care canicula mușca cu dinți fierbinți din miezul zilei, eram la Cofetăria Liliacul. Și parcă zăresc și acum un bătrân falnic ca un stejar din codrii râmniceni sorbind cu sete apa oferită de o fătucă de la cofetărie, adresându-i apoi caragialeana rugăminte: „- Drăguță, te-aș ruga pentru încă un pahar cu apă.”. M-am apropiat, tiptil-tiptil, ca un ștrengar de acest OM, masiv, impunător, precum un vârf de munte, cu emoție și cu teamă deși OM-ul era cât se poate de simplu, de sincer, de apropiat și am cutezat cu un glas timid a-i citi una din schițele mele intitulată „În autobuz”. Mărturisesc că eram un biet profesoraș într-un sat de pe Valea Câlnăului, căruia i se mai spunea și Iernatica pentru că aici la Pardoși, alt nume al aceluiași sat în discuție, slab și prăpădit, care nu-mi făcusem nici stagiul militar, abia îmi luasem examenul de stat la IP3 Bacău, la filologie, ceea ce astăzi ar echivala cu examenul terminal de la universitate. „Muntele” și-a îndreptat binevoitor și deschis privirile spre „Colnic” (colnicul eram eu) și a zis: „Mda! Ar fi ceva. Ceva în genul unui foileton. Sau mai bine a pieselor de teatru într-un act. Mărturisesc că n-am reușit niciodată să scriu o piesă de teatru, dar nici nu mi-a dat inima ghes. Mai încearcă! Mai scrie! Dă-i înainte!” Muntele de OM era scriitorul, marele Om de cultură, Râmniceanul de Onoare Octavian Moșescu, care-mi mai dăduse și autografe pe cărțile D-sale, Vitralii, Jurnalul unui colecționar.”
A continuat lectorul de serviciu dl drd. Cristi Rusin cu un eseu intitulat Basmul: punte de legătură între spațiul românesc și Orient. Studiu de caz: Prâslea cel Voinic și Malec Mohammed. Vă ofer lectura:
„Cea mai simplă definiție a basmului pe care o învățăm la școală ni-l descrie ca specia genului epic în proză, de dimensiuni medii, ce conține elemente fantastice, supranaturale, în care se prezintă lupta dintre bine și rău, care este încheiată odată cu victoria binelui. Basmul poate fi de mai multe feluri, dar cel mai cunoscut este basmul popular a cărui origine nu poate fi datată cu exactitate și care se înrudește cu legenda. Basmul popular s-a transmis în timp pe cale orală și a fost pus la un moment dat în scris. Folcloriștii ce se ocupă de basmuri se numesc „culegători de basme”, basmul fiind una dintre cele mai vechi creații ale unui popor. Unul dintre cei mai mari culegători de basme din literatura română este Petre Ispirescu (1830-1887), iar dintre basmele cele mai interesante pe care acesta le-a preluat și le-a transpus în scris este „Prâslea cel Voinic și Merele de Aur”. Un basm arhicunoscut ce se citește, de regulă, la clasa a V-a.
În luna decembrie a anului trecut am participat la o lansare de carte la standul Editurii Herald din cadrul Târgului de Carte „Gaudeamus” de la București. Atunci s-a lansat o traducere în limba română a volumului „Peștișorul Negru. Basme, Povestiri și Legende Persane” a lui Samad Behranghi (1939-1968). În introducerea făcută de către traducător, se precizează faptul că Behranghi, scriitor de origine azero-iraniană, este cel mai cunoscut autor de cărți pentru copii din Iran și unul dintre cei mai mari folcoriști ai lor. Volumul este foarte interesant și le este destinat atât copiilor, cât și adulților. L-am parcurs cu plăcere și mare mi-a fost mirarea să aflu că unele dintre basmele din folclorul azer și iranian se aseamănă cu cele din folcorul românesc. Cea mai evidentă asemănare am constatat-o la basmul lui Malec Mohammed pe care l-am asociat imediat cu basmul lui Prâslea cel Voinic. În urma acestei constatări am hotărât să realizez o expunere comparativă a celor două basme pentru a le prezenta în cadrul cenaclului, știind că basmul persan este necunoscut la noi. În cadrul acestui demers am organziat expunerea în zece secvențe:
1. Pomul cu mere de aur: Basmul lui Prâslea cel Voinic, începe cu descrierea unei mari curți împărătești unde exista un pom ce făcea mere de aur. Nu ni se dau detalii legate de originea pomului. El pur și simplu există de la începutul basmului. În schimb, basmul lui Malec Mohammed începe cu un padișah (echivalentul oriental al unui împărat) ce avea un porumbel într-o colivie din aur. Într-o zi, padișahul i-a dat drumul porumbelului ce avea darul vorbirii pentru a pleca la nunta fratelui său înaripat, dar monarhul i-a pus condiție să-i aducă ceva la întoarcere. Porumbelul s-a conformat și a adus în cioc o sămânță ce a fost plantată în grădina padișahului. Din ea a răsărit pomul ce făcea mere de aur.
2. Furtul merelor: În basmul românesc se spune că împăratul nu putea gusta niciodată din mere, căci în fiecare an le fura cineva înainte să se coacă. A pus mulți străjeri la rădăcina pomului, dar nimeni nu a fost capabil să prindă hoțul. În basmul persan, padișahul l-a însărcinat pe grădinarul curții sale să aibe grijă ca nu cumva să dispară vreun măr. Într-o noapte, un măr a dispărut, iar padișahul a fost foarte supărat. În nopți succesive începea să dispară câte un măr și nimeni nu era capabil să-l prindă pe hoț.
3. Cei trei fii de împărat\padișah: În basmul românesc, fiul cel mare al împăratului este cel ce se oferă să stea de strajă noaptea la rădăcina pomului pentru a prinde hoțul, dar nici el și nici fratele cel mijlociu ce îi ia locul în anul următor nu sunt capabili să facă acest lucru. Au adormit. Mezinul, Prâslea, se oferă și el, înainte ca tatăl său, împăratul, să pună în aplicare hotărârea de a tăia pomul de necaz. În basmul persan, padișahul este cel care îl desemnează pe fiul său cel mare drept gardian al pomului, dar acesta nu reușește să prindă hoțul și mai dispare un măr. Noaptea următoare, fiul cel mijlociu este pus de strajă, dar nici acesta nu are sorți de izbândă. Într-un final, mezinul, Malec Mohammed, se duce de bună voie la padișah și îi cere permisiunea de a sta și el de strajă.
4. Descoperirea făptașului: Ambii eroi folosesc o anumită tehnică pentru a nu adormi. Prâslea cel Voinic s-a așezat jos lângă pom și a înfipt câte două țepușe, una în fața sa și una în spatele său. Dacă l-ar fi luat somnul, ar fi căzut cu fața sau cu spatele în țepușe și s-ar fi trezit. În schimb, Malec Mohammed și-a crestat degetul cu o lamă și a pus sare pe rană, stând toată noaptea treaz din cauza durerii ce zvâcnea. În basmul românesc, Prâslea reușește să rămână treaz și aproape de răsărit a auzit un foșnet prin grădină. A luat arcul și a tras trei săgeți în acea direcție, auzind un geamăt, iar apoi liniște. Prâslea a pus câteva mere de aur pe o tipsie și le-a dus tatălui său care a fost foarte fericit. Eroul a insistat însă să fie căutat și prins hoțul, dar împăratul nu mai era interesat de asta. Hoțul lăsase o dâră de sânge prin grădină după care s-ar fi putut ghida.
În basmul persan, Malec Mohammed rămâne și el treaz toată noaptea din cauza durerii produse de sarea pusă pe tăietură, iar spre dimineață s-a cutremurat cerul și o mână hidoasă a coborât cu o voce înfiorătoare și a luat un măr din pom. Malec Mohammed a scos imediat sabia și a tăiat mâna ce a scăpat mărul, iar brațul hidos rănit s-a retras dinafara grădinii, lăsând în urma sa o dâră de sânge pe pământ. Malec Mohammed i-a spus tatălui său și i-a cerut permisiunea de a porni în căutarea hoțului.
5. Urmărirea făptașului: În ambele basme, eroii pornesc alături de cei doi frați ai lor în urmărirea hoțului, luându-se după dâra de sânge lăsată. Ambii ajung la o prăpastie în pustietate. În basmul lui Prâslea, fratele cel mare este legat la brâu cu frânghie și coborât în prăpastie, cu specificarea că dacă va trage de frânghie să-l scoată afară imediat. Zis și făcut. Nu a coborât prea mult în prăpastie că a și cerut să fie scos afară. A urmat al doilea, fratele mijlociu, care a coborât mai mult, dar a cerut să fie și el scos. Ultimul a fost Prâslea care a spus că dacă trage de frânghie să-l lase mai jos, nu să-l scoată, iar dacă se bălăngăne, abia atunci să-l scoată din prăpastie. Dacă frânghia nu va mai mișca să pună strajă acolo și să aștepte. Cei doi frați au fost de acord, dar au ținut sfat și au hotărât să-l piardă pe Prâslea, fiind invidioși pe el că era cel mai mic, dar cel mai curajos și îi făcea de rușine. Același lucru se întâmplă și în basmul persan. Cei doi frați mai mari coboară fără succes în prăpastie și cer să fie trași afară, dar Malec Mohammed se încumetă să coboare el până pe fundul hăului, stârnind invidia fraților săi.
6. Lupta cu cei trei zmei\divi: Ambii eroi – Prâslea și Malec Mohammed – au coborât până în adâncurile cele mai întunecate ale lumii de dincolo. În basmul românesc, Prâslea găsește un palat de aramă, în pragul căruia îi iese o tânără frumoasă ce îi spune că palatul și altele două sunt proprietatea a trei zmei, iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite de către aceștia. După cum bine se știe, zmeul este o ființă fantastică din mitologia românească și slavă, prezent în folclorul Europei de Est. Este descris ca un monstru hidos, încornorat, uneori cu mai multe capete și dinți uriași, iar alteori e înaripat. Este unul dintre principalele personaje negative din basmele românești. În basmul lui Prâslea e vorba de trei frați zmei, motiv ce apare și în alte basme. Toți cei trei zmei au câte un palat: de aramă, de argint și de aur. Primul zmeu îi mărturisește lui Prâlsea că ei furau merele de aur. Prâslea se luptă cu aceștia după un scenariu identic: intră în palat, e întâmpinat de una dintre cele trei surori răpite de zmei, așteaptă venirea zmeului ce își anunță prezența prin aruncarea buzduganului, îl aruncă înapoi spre zmeu, se încaieră în luptă, iar zmeul e răpus. Lupta cu ultimul zmeu a fost foarte grea și îndelungată. Ambii au obosit cumplit, având nevoie de hrană și de apă. Văzând un corb, personaj din lumea animalelor prezent și în alte basme, zmeul i-a făgăduit că dacă îi aduce seu în unghii îi va da stărvul lui Prâslea, dar Prâslea i-a promis că dacă îi va da lui seul atunci corbul va primi stârvurile celor trei zmei. Oferta eroului a fost mult mai avantajoasă pentru corb, iar acesta i-a adus seul cel hrănitor ce l-a ajutat pe Prâslea să continue lupta. Într-o ultimă încercare, zmeul îi cere fetei care îi era prizonieră să-i dea apă și se va însura cu ea, dar Prâslea îi face aceiași ofertă și îi spune că o va duce înapoi în lumea oamenilor. Fata acceptă oferta lui Prâslea, îi dă apă, iar acesta reușește, într-un final, să-l învingă pe zmeu în lupta corp la corp și să-i taie capul cu sabia, asemenea celorlalți doi zmei.
Spre deosebire de basmul românesc, în basmul persan, Malec Mohammed ajunge nu la un palat de aramă, ci la unul din foc. Acolo a găsit o fată frumoasă ce stătea în curte pe un divan, iar pe poala sa ținea capul un div ce dormea. În folclorul persan, divul este un monstru asemănător zmeului din folclorul est-european. Poate fi înfățișat ca un uriaș hidos, încornorat, cu o gură și colți imenși, iar uneori este înaripat și are mai multe capete. Fata i-a spus lui Malec Mohammed că divul are alți doi frați și că aceștia îl cunosc și îl urăsc pentru că i-a împiedicat să fure merele de aur. L-a avertizat să plece, căci altfel va fi mâncat de div. Eroul nu se înspăimântă și o întreabă pe fată unde ține divul sticla vieții, căci în folclorul persan se spune că orice vietate are o sticlă a vieții care dacă este spartă atunci va muri. Fata i-a indicat faptul că sticla vieții este sus, într-o firidă. Malec Mohammed nu putea ajunge. L-a împuns pe div cu sabia, iar acesta i-a strigat fetei să alunge musca. L-a împins din nou și divul s-a trezit, iar apoi s-a luat la trântă cu eroul, ridicându-l în sus, iar acesta a luat sticla vieții din firidă și a izbit-o de pământ. Divul a murit pe loc. Eroul a plecat apoi mai departe și a dat de o altă curte de foc cu un divan și un div ce dormea ținând capul în poala unei fete frumoase. Fata l-a îndemnat să plece. Eroul a refuzat și i-a cerut să-i spună unde ține divul sticla vieții. Aceasta i-a spus că o are legată la gât. Scenariul s-a repetat: l-a împuns cu sabia, s-a trezit, l-a luat pe sus pe erou, iar acesta i-a smuls sticla de la gât și a spart-o. Divul a căzut secerat. În final, Malec Mohammed ajunge și în ultima curte unde era un div cu mâna bandajată, fapt ce arată că acesta era divul ce fura merele de la începutul basmului. Și acest div dormea ținând capul în poala unei fete. Malec Mohammed a întrebat-o pe fată unde ține divul sticla vieții, dar ea nu știa. Gândindu-se că nu ar fi fost capabil să se lupte corp la corp cu un astfel de monstru și să-l poată învinge, eroul hotărăște să se ascundă, lăsând-o pe fată să afle prin șiretlic unde era sticla. Având puteri magice, fata l-a preschimbat pe erou într-un măr și l-a ascuns într-o firidă. Divul s-a trezit și a spus că simte miros de om, dar fata a negat că ar mai fi cineva prin preajmă. L-a întrebat pe div unde ține el sticla vieții, iar acesta i-a spus că în mătura de lângă divan. Divul a plecat în zbor pentru a le face necazuri muritorilor, iar fata a căutat în mătură, dar nu a găsit nimic. Întors acasă seara, divul a simțit din nou miros de om. Fata a negat că ar mai fi cineva prin preajmă, dar i-a reproșat că sticla nu era acolo și i-a spus că întreba doar de curiozitate, că se simte singură fără div. Divul a râs de ea și i-a spus că în curte există un bazin cu apă, iar în bazin este o ladă ferecată, iar în ladă sunt două găini, una albă și una neagră, iar sticla vieții este în burta găinii albe. A doua zi, după ce divul a plecat, fata a luat mărul din firidă și l-a preschimbat pe Malec Mohammed, iar apoi s-au dus la bazin, au scos lada, au spart încuietoarea, au tăiat gâtul găinii albe, au scos sticla și au spart-o. În acel moment s-a auzit un mare vuiet și din cer a căzut divul înaripat, murind pe loc. Astfel i-a răpus Malec Mohammed pe cei trei divi.
7. Trădarea fraților și încercarea de a ieși din groapă: În ambele basme, eroii se îndreaptă spre frânghia din fundul gropii pentru a ieșii înapoi în lumea oamenilor alături de cele trei fete. În basmul lui Prâslea, fetele sunt scoase rând pe rând din groapă atunci când frânghia este mișcată în stânga și în dreapta. La urmă, simțind că frații săi „îi poartă sâmbetele”, Prâlsea legă o piatră grea de frânghie și-și puse căciula în vârful ei. Văzând căciula, frații au crezut că e Prâslea și au slăbit intenționat frânghia și piatra s-a prăbușit pe fundul prăpastiei. Prâslea i-a mulțumit lui Dumnezeu că a scăpat cu viață și a rămas uimit de nemernicia fraților săi care le-au luat pe cele trei fete și le-au dus la împărat spunând că mezinul a murit.
În basmul persan, fetele sunt și ele urcate rând pe rând cu frânghia, dar a treia fată îi spune lui Malec Mohammed să urce el primul. Acesta refuză, și o lasă pe fată, iar după ce se leagă și el cu frâghia, frații săi o slăbesc intenționat și el se prăbușește în groapă, dar scapă cu viață. Își amintește apoi ce l-a învățat a treia fată: dacă nu va avea cum să iasă din prăpastie să aștepte venirea a doi berbeci: unul alb și unul negru. Când îi va vedea să sară imediat în spinarea berbecului negru, iar el îl va arunca pe berbecul alb ce îl va arunca la rândul său în lumea oamenilor, afară din prăpastie. Zis și făcut, doar că atunci când au venit berbecii, din prea mult entuziasm, Malec Mohammed a sărit direct pe berbecul alb, care l-a aruncat în spinarea celui negru ce l-a aruncat la rândul său în cel mai întunecat hău. Acest episod lipsește din basmul românesc.
8. Zgripsoroaica\Simurgh și ieșirea din groapă: După ce Prâslea vedea piatra prăbușită cu frânghia se pune pe plâns și se așează jos, iar după ce Malec Mohammed este aruncat de berbecul negru, se culcă lângă un copac. Ulterior, ambii erori aud un țipăt de pasăre. Prâslea vede un copac uriaș pe care era încolăcit un balaur ce încerca să ajungă în vârf la un cuib de zgripsori. Se știe că balaurul este un monstru răuvoitor din mitologia românească, iar zgripsorul sau zgripțorul este o pasăre uriașă, de multe ori binevoitoare. În paralel, Malec Mohammed observă un azhdaha încolăcit pe un copac în încercarea de a ajunge la cuibul păsării Simurgh. Azhdaha este un dragon din mitologia persană, ca un șarpe lung cu picioare scurte, asemănător dragonului chinezesc, iar Pasărea Măiastră Simurgh este o pasăre uriașă, binevoitoare. Ambii eroi se luptă cu monstrul reptilian pentru a salva puii păsării fantastice. Prâslea taie balaurul și îl face bucățele, iar puii de zgripsor îi mulțumesc și îi spun să se ascundă între penele lor căci mama lor îl va înghiți dacă îl va vedea. În schimb, Malec Mohammed taie dragonul azhdaha în două, o parte le-o dă puilor, iar o parte o lasă pentru mama lor. Apoi se culcă. În basmul românesc, Zgripsoroaica se întoarce la cuib și vede bucățelele tăiate din carnea balaurului și îi întreabă pe pui cine a făcut asta. Ei îi spun că un om, dar o mint pe mama lor că a plecat spre răsărit, iar apoi spre apus, pasărea pornind pe urmele sale. Întoarsă la cuib din nou, Zgripsoroaica le cere să-i spună adevărul, iar puii i-l prezintă pe Prâslea, cerându-i să nu-l mănânce. Zgripsoroaica i-a spus cum se poate revanșa, iar eroul a rugat-o să-l ducă în lumea oamenilor. Urmează o călătorie foarte grea în care eroul va trebui să pregătească pentru Zgripsoroaică o sută de oca de carne de câte o oca una și o sută de pâini. Când Zgripsoroaica cerea carne trebuia să-i dea carne, iar când cerea pâine, îi dădea pâine. În basmul persan însă, Pasărea Simurgh se întoarce la cuib și îl vede pe Malec Mohamed dormind lângă copac, crezând că vrea să-i mănânce puii. Atunci se duce pe Muntele Qaf și aduce o stâncă uriașă pe care se pregătea să i-o arunce în cap, dar puii săi o asigură că eroul i-a salvat de dragonul azhdaha. Eroul se trezește, iar Simurgh îl întreabă ce vrea la schimb. El cere să fie dus înapoi în lumea oamenilor. Simurgh îi cere să-și facă provizii de drum: șapte jumătăți de carne și șapte jumătăți de apă. Simurgh i-a zis că atunci când îi va cere carne, să-i dea apă, iar de-i va cere apă, să-i dea carne. Zis și făcut. În ambele basme apoi, se ajunge într-un punct în care Zgripsoroaica și Simurgh au nevoie de carne, dar eroii nu au ce oferi decât o bucată de carne din propria pulpă pe care păsările fantastice nu o mănâncă, ci le-o înapoiază, iar apoi le-o lipesc la loc cu salivă. În basmul persan însă, Simurgh îi mai dă lui Malec Mohammed și câteva pene și îi spune că dacă are nevoie de ajutorul său să ardă câte o pană și va veni în grabă.
9. Ucenicia la argintar\aurar: În basmul românesc, Prâslea, îmbrăcat în haine proaste, țărănești, află de la niște localnici din orașul natal că frații săi s-au căsătorit cu fetele răpite de zemi, iar fata cea mică, cea care îi era sortită, este în doliu și refuză să se mărite. Frații mai mari ai lui Prâslea i-au găsit însă un pretendent și o silesc sa se mărite, dar fata impune ca probă pentru viitorul soț să-i aducă o furcă cu caierul și fusul cu totul de aur așa cum avea la palatul zmeului. La porunca împăratului, argintarul nu a fost capabil să facă acest lucru și tare s-a necăjit, căci avea un termen de 3 săptămâni. Prâslea s-a angajat ucenic la argintar și a reușit, cu ajutorul unui măr magic luat de la palatul zmeului, să obțină obiectul din aur mult dorit. Văzând darul adus de argintar, fata și-a dat seama că Prâslea este în viață și a cerut o cloșcă cu pui din aur. Tot cu ajutorul mărului fermecat a obținut și acest dar. Bucuroși, împăratul și fata au cerut ca argintarul să-l aducă pe cel care a făcut cele două daruri minunate, iar Prâslea s-a prezentat în fața lor și și-a descoperit adevărata identitate.
În basmul persan, Malec Mohammed se angajează direct la un aurar. Află apoi că fratele său cel mai mare o voia de nevastă pe fata cea mică, cea care îi era sortită lui. Fata i-a cerut două daruri imposibil de obținut: un cocoș din aur care să cânte și o moară din aur. Fratele cel mare al lui Malec Mohammed a mers la aurar și i-a poruncit să realizeze pe rând cele două obiecte. Eroul se angajează în fața aurarului că le va face el. În secret, arde câte o pană a Păsării Simurgh și o invocă, cerându-i să-i aducă obiectele din palatul divului din lumea de dincolo. Simurgh i le aduce pe rând. Fratele cel mare al lui Malec Mohammed a primit obiectele de la aurar și i le-a dat fetei, surprinsă că le-a obținut, iar apoi s-a făcut nunta.
10. Pedepsirea fraților și deznodământul: În basmul românesc, Prâslea îi povestește tatălui său, împăratul, întreaga istorisire, iar acesta este foarte mâniat pe ceilalți doi fii ai săi mai mari. Prâslea lasă totul în sarcina divinității pentru a-i pedepsi pe cei doi frați ai săi. Toți trei se duc în câmp deschis și trag cu arcul în sus, iar săgețile fraților săi le cad direct în creștetul capului, semn al pedepsei divine pentru păcatul lor. În schimb, săgeata lui Prâslea cade pe pământ, în fața sa. Basmul se încheie cu nunta lui Prâslea cel Voinic, unic moștenitor al tatălui său.
În basmul persan, aurarul și eroul care a realizat obiectele fermecate au fost invitați la nunta prințului cu fata cea frumoasă. Malec Mohammed, a cărui identitate nu mai era cunoscută, dându-se drept un țăran, asemenea lui Prâslea, a refuzat să meargă la nuntă sub pretextul că e obosit. A ars atunci un alt fulg de la Simurgh și i-a cerut să-i aducă un costum roșu și un cal roșu. S-a deghizat, a mers la nuntă și l-a ucis pe fratele său cel mare, apoi a fugit. În tot orașul s-a răspândit vestea că un călăreț roșu l-a ucis pe prinț. La câteva zile, fratele cel mijlociu a cerut să o ia el de soție pe frumoasa fată. S-a făcut o nouă nuntă. Malec Mohammed a venit din nou, de data aceasta deghizat într-un călăreț verde cu haine verzi și un cal verde și l-a ucis și pe celălalt frate al său. Cu toate acestea, nu a mai reușit să fugă și a fost prins și dus în fața padișahului. În cele din urmă, Malec Mohammed și-a arătat adevărata sa identitate și i-a povestit totul tatălui său. Basmul se încheie cu nunta lui Malec Mohammed cu fata cea frumoasă.
După cum se poate constata în urma expunerii în oglindă a celor două basme, firul narativ și personajele sunt aproape aceleași, dar diferă anumite detalii, inclusiv numele personajelor. Faptul că un basm din lumea azeră și iraniană\persană este atât de asemănător cu un basm românesc ne arată faptul că la originea acestora ar putea să fi existat un al treilea basm, mult mai vechi, probabil tot de origine orientală, ce a luat forme diferite, adaptate la folclorul românesc și la cel azero-iranian, persan. Este doar o ipoteză ce este foarte greu de verificat, dar care ne arată încă o dată schimburile culturale dintre spațiul românesc și Orient, dar și importanța studierii basmelor, a legendelor, a mitologiei și a folclorului. Sunt de părere că trebuie să ne aplecăm mai mult asupra cercetării literaturii orientale și a basmelor de orice fel. În final, recomand volumul lui Samad Behranghi, „Peștișorul Negru. Basme, Povestiri și Legende Persane”, trad. Mihai Cernătescu, București, Editura Herald, 2023, volum ce se găsește și la biblioteca municipală.”
Pentru lucrarea de astăzi: felicitări! Cinste lui! Dl lector drd. Cristi Rusin a dovedit cu prisosință că poate face cu cinste cercetare. O analiză sui-generis, o paralelă între basmul românesc Prâslea cel voinic și merele de aur al lui Petre Ispirescu (1830-1887) și basmul persan Malec Mohammed, autor Samad Behranghi (1939-1968). Cu lectura de astăzi a dovedit încă o dată capacitatea de a cerceta, ca o plăcere de a scoate la suprafață elemente pe care nu oricine le poate obține, care fac lectura mult mai atractivă și interesantă, și creează, și o atmosferă plăcută. Încă o dată felicitări și succes în carieră!
„Lectorul, tânărul drd. Cristi Rusin ne prezintă un studiu de caz. Este vorba, de fapt, despre un studiu științific, lectorul fiind om de știință, cu sclipiri de eseu. Întotdeauna am considerat că există o legătură între lumea din basme și realitate. În urma lecturii basmelor căutăm și descoperim corespondenți. De asemenea o idee originală a lectorului demnă de reținut, este conexiunea dinspre spațiul carpatin și orient. Eu mi-aș permite să mai stabilesc o conexiune între lumea din scrierile biblice, scripturistice, și lumea basmelor. Lectorul ne atrage atenția, și bine face, asupra basmelor orientale. Basmul este o narațiune complexă, asemenea romanului. Autorul eseului insistă asupra compoziției basmelor, dezvoltând o viziune structuralistă, bine documentată, pentru care consider o mare realizare creația D-sale și foarte interesantă, pentru care îl felicit!” (Mihail Constantinescu)
„Sunt încântat de materialul prezentat de stimatul nostru lector, coborându-mă cu mulți ani în urmă în lumea copilăriei. Întâmplarea face că am citit mult din creația orientală și dumnealui are perfectă dreptate. Basmul este una din creațiile literare care trece granița fără pașaport. Aș vrea să punctez că și basmele se supun funcțiilor lui Propp, care explică că nu pot fi mai mult de 30-40 de idei în lume în domeniul scrisului. Aș dori să remarc că basmele noastre sunt niște basme cuminți, liniștite, punându-le în oglindă cu basmele nordicilor, ale celților și chiar cu popoarele germane. Sunt pline de monștri, de făpturi îngrozitoare, care culmea le salvează. Ici-colo apare câte o pată de lumină în aceste creații occidentale, ex: elfi, micuțe și pline de farmec. L-aș invita pe stimatul nostru coleg de cenaclu să ne prezinte un material punând în oglindă basmul românesc cu basmul din apus. O remarcă: colegul nostru ar fi și un eminent profesor de limba română, predând lecții concise, la obiect, fără întinderi inutile. Mă bucur că la vârsta mea am avut onoarea să cunosc asemenea persoană.” (Dan Zanfirescu
„Am audiat astăzi în cadrul ședinței de cenaclu o cronică literară scrisă în stil de paralelă, așa cum se preda și în clasele de liceu. Autorul a ales pentru lucrarea sa basmul, unul persan cules de Samad Behranghi și unul românesc din colecția Petre Ispirescu. Așa cum ne-a declarat, dl Cristi Rusin a fost atras de asemănarea unor elemente dintre structura celor două basme.Ca și alte specii literare și foarte multe basme din literatura noastră, dar și a altor popoare, găsim o strânsă legătură în Cartea Cărților și operele respective. Referindu-ne la basmul Prâslea cel voinic și merele de aur, analizat de lectorul de azi, acesta este trădat de frații lui, iar în basmul persan zmeul este trădat de către iubita lui, procedând ca și Dalila din Biblie. Am înțeles din această lucrare și unele diferențe dintre unele basme românești și cele persane. Prâslea, fiul împăratului, nu se răzbună pe frații săi în mod direct și lasă divinitatea să hotărască asupra acestui fapt, iar fiul cel mai mic din basmul persan își face dreptate singur, omorându-și frații. Este de subliniat faptul că lucrarea prezentată de lectorul nostru are o structură deosebită, împărțită pe mici capitole, care respectă și acțiunea din aceste basme. Felicit autorul pentru munca sa pe care o consider destul de minuțioasă și îl mai aștept și cu alte lucrări. ” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Lectorul de astăzi, mie, îmi pare că a făcut o glumă bună prezentându-ne un basm. Nu mă supăr că ne-a considerat copii! El este cel mai „vârstnic” dintre cenacliști… și are dreptul să fie bunic! Toată lumea știe că bunicii mereu-mereu povestesc nepoților multe și frumoase basme. Începând de astăzi am să mă adresez domnului doctorand cu „dragă bunicule!” Ce faimos bunic este! Și ce frumos el este! Bunicii bătrâni au ce povesti… deoarece ei au trăit mult și au auzit multe întâmplări… numai bune de povestit nepoților. Doctorandul Rusin nu se deosebește de ceilalți bunici… decât cu „o diferență mică” de ani… și încă de ceva: bunicul Rusin a răscolit cărți arhive, documente… din care are ce ne povesti. Ca majoritatea bunicilor, dl Rusin are o vastă zestre de cunoștințe în multe domenii, este un real savant! El este glumeț, chiar hâtru (poznaș, șiret), cum le stă bine bunicilor și are mereu vorbele cu el; el este bunicul cel mai bun; el este super bunic!
În materialul ascultat azi am constatat o prezentare deosebită: lectorul nu a prezentat un basm… ci două! O prezentare în paralel, sau mai corect „o prezentare în oglindă” a binecunoscutului basm românesc „Prâslea cel voinic și merele de aur” cu un basm geamăn iranian. Consider că basmul ales pentru prezentare este autobiografic; dar cine este Prâslea? Dicționarul lb. române , în cazul acesta, este neclar, vag… citez: „prâslea = mezinul, prichindelul, fiul cel mic, etc.” Lectorul creează o punte de legătură între creația populară –basmul, din spațiul românesc și cel din spațiul oriental: asemănările sunt uimitoare! Această asemănare dovedește libera circulație a culturii între cele două medii.
Lectorul de azi mi-a amintit de anii copilăriei…, dar cu un mare amendament: în anii copilăriei bunicul îmi povestea… până ce eu începeam să sforăi! Dar azi bunicul Rusin, nu știu cum face, dar somnul nu vine și aș asculta ore și zile ceea ce ne prezintă D-sa. Am să punctez un mic și neînsemnat amănunt: domeniul specializării dlui drd. este, din întâmplare, domeniul căruia ca elev nu i-am dat atenția necesară, iar acum trebuie să fac ce era de făcut atunci. Pregătindu-mă pentru evenimente la Cultul Eroilor învăț istorie… și cel mai bine învăț din conferințele și eseurile bunicului… Rusin. Pentru aceasta trebuie să îi mulțumesc mereu „bunicului Rusin”, ceea ce fac chiar acum. Mulțumesc din suflet… și din inimă, domnule doctorand.! În tinerețe am încercat să aprofundez LEGENDELE OLIMPULUI. Autorul acestor legende Alexandru Mitru a făcut referire la zei, iar în paralel la eroi. Însă nu-mi permit să prezint la Cultul Eroilor nici zeii, nici eroii lumii antice grecești. Trebuie să-i prezint pe roii neamului nostru, care să devină exemple de urmat pentru tinerii români, dar și pentru adulții care se mândresc că sunt români și că sunt urmașii oștenilor lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, sau pandurii lui Tudor Vladimirescu, mai pe scurt, oameni ai poporului român. Revin la lectura de azi: bunicii noștri, bătrânii, ne povesteau basme, deci ficțiune; bunicul Rusin prezintă de fiecare dată „basme pure”, adevărate, chiar dacă istoria este pe alocuri falsificată. Specializarea doctorandului Rusin îl va ajuta ca împreună cu ceilalți specialiști să curețe istoria de falsuri. Atunci istoria va oferi modele de urmat pentru poporul român. Felicitări bunicule! Rog divinitatea să-ți dea sănătate și să-ți fie mereu aproape, să te ajute să realizezi tot ce ți-ai propus. Felicitări pentru toate eseurile și conferințele pe care le-ai prezentat până acum, dar nu te opri prea curând!” (Mihai Doina)
„Din materialul prezentat astăzi la cenaclu, remarcăm spiritul și dorința de cercetare făcând o antiteză între basmul românesc Prâslea cel voinic și merele de aur și basmul persan Malec Mohammed. Specifice basmelor sunt hiperbolele, elementele supranaturale și lupta dintre bine și rău. Asemănările și deosebirile constituie, pe de o parte, elemente comune ce dovedesc cunoaștere, dar și lucruri care, sunt tipice unor naționalități. Îl felicit pentru interesul de a cerceta și descoperi asemănările și deosebirile dintre două culturi diferite, care au la bază din antichitate basmul, transmis mai întâi pe cale orală, iar mai târziu în scris. Îl așteptăm cu noi creații și îi dorim succes! ” (Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 17 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie: