Ora de muzică 2 – Solo and movies… (1)
Deși sunetul ajunge un dram mai târziu în urechile noastre decât de ceea ce privim, în situația lui Copeland legile fizicii nu se respectă. Dar numai în cazul soundtrack-ului peliculei Wall Street, melodia apare în 1986, filmul abia în 1987. Are și un nume: The Tall Weeds. Instrumentală în întregime, cu două părți. Din seria celor cu sunet modern la acele timpuri, dar desuet azi. Multe timbre depășite, mai rele la auz decât primele instrumente virtuale adunate de mine, unele și cu rezoluție de mai puțin de 11.050 hertzi. Dar….
Noaptea-i noapte și-i neagră. Wall Street deține și un slash și după el indicatoarele că avem un întreg album cu piesele inserate în filmul cu același nume, Charlie Sheen actor principal, dar și de pe pelicula Salvador. 14 piese, două fețe de vinyl. … Tall… încadrându-se a patra pe fața A. Deci și doi compozitori. Este prin urmare o compilație cu doi compozitori: Copeland pe A, Georges Delerue pe B. De evidențiat greșeala Wikipedia care trece acest album la solistice. Cine nu se documentează dincolo de informația simplă, ar putea crede că avem un cuplu componistic de colaboratori. Deloc însă. Fiecare pe cont propriu, Cineva a avut ideea de a aduna la momentul oportun muzicile a două filme cu actori în vogă numai. Whatever…. Celelalte șase piese, în majoritate scurte, de la 1:07 până la 2:58 minute sunt: Bud’s Scam, Are You With Me, Trading Begins și de la poziția a cincea Break-Up (Darian), Anacott Steal și End Title Theme. De-o ascultare neglijentă doar, Bud’s Scam menține pachetul de instrumente introduse la The Tall Weeds, fusul în șaisprezecimi și câteva bătăi de timpane pe optimi, cu pauze, inducând cumva o melodie la alternarea celor două acordaje, până se introduc viorile și susțin doar optimi continue, și ele cântând pe două voci, fără să păstreze intervalul de cvintă perfectă, alternând cu sexta, ceea ce produce o oarecare instabilitate armonică și induce o stare de suspans, nu ca-n filmele lui Hitchcock, unde viorile în staccato execută pe pătrimi același acord…. E și-un pian, și oboiul, fără profunzime timbrală…. Instrumentele anilor aceia. Totul deci sintetic. Disonanțe, reveniri. Are You With Me?, melodie totuși, este la fel ca precedentele un mod de-a însoți diferite acțiuni vizuale pentru a le spori efectul și de a crea încă un model audio-video mai mult sau mai puțin recognoscibil. Așa sunau majoritatea cântecelor în anii 80. Este ușor de recunoscut stilul celor doi Genesis pe albumul Invisible Touch. Cine a scormonit în baza de sunete a claviaturilor Roland (D10, D20), printre primele care veneau cu secvențe de instrumente stocate, scurte, recunoaște ușor fiecare frecvență și timbru. Vă pot indica cercetarea unui instrument virtual spre edificare: Wavestation de la Korg, predecesorul vestitului M1 (și M1). Trading Begins are două track-uri de instrumente deosebite: un fragment loop-at de tren ce trece peste o îmbinare de șine și un acord de orgă ce glisează în urcare pe câteva note. Cred că am auzit ceva asemănător și pe la Queen. Debutul Break-Up-ului pare să anticipeze un swing clasic, pe cinel, simplu, fără două valori de note, punctând fiecare timp. Contrabași cu cameră de hall, ce par la un moment dat că imită hămăitul unor câini, pian…. La Anacott Steal avem lătrat „original” – wave-ul înregistrat și adăugat în setul de sunete adiționale ale oricărei clape, de la cele mai rudimentare, până la cele mai sofisticate, set devenit notoriu și nelipsit. Se desfată în cromatisme, intervale și șaisprezecimi xilofoanele sintetice, dar singurele mai aproape de sunetul original, ca mai toate instrumentele de percuție (marimba, vibrafon etc.). Theme-a de final doar în viori pe patru timpi, în duete, cu sunete de contrabas în tandem. La urma urmei și un final demn de timpane, dar scurt și cu o nuanță de velocitate între mezzoforte și mezzopiano.
