Fărădelegea lui Călin – You’re out!
Păstrăm cifra….
Și mie mi se întâmplă. Și mai corectez. Eu am boala lui poate. Codiștii procedurali civili pe a făcutului. Cererea se formulează, mai corect spus. I-a incomodat probabil „… forma…” ce-i succeda făcăturii. Deci: cerere, formulare, forma prevăzută (sau corespunzătoare) după procedurile chemării în judecată. Cum nu indică absolut nimic special Art. 73, iei de bune stipulările acestui nescris titlu cu număr roman 2. Altfel te-ai mira să afli că s-au început cercetările, sunt aproape să se termine, înainte de prima instanță și cererea n-a fost încă depusă de reclamant. Pentru intervenientul principal, prezent și el în Al. 2, înțelegeam „întârzierea”, delay-ul introducerii cererii, era normală. Și se decodifică prin Al. 3 momentul în care este procesul. Cererea pârâtului, cu termen până la prima instanță ori primul termen de judecare.
Art. 74 clarifică tot. Suntem la chemare în garanție, la aceleași copii ale înscrisurilor…. Aceleași termene și dispoziții ca la Art. 64, 65 și 72 (în tot sau în parte). Judecare deodată. Doar întârzierile ar putea disjunge cererea de garanție…. Și cu variantă de suspendare a cererii principale până la soluționarea celeilalte.
Romana 3. Art. 75. Vă mai amintiți cum își întorc oamenii uneori atribute. „Ești prost!” „Prost ești tu!” (Versiuni cu bou, vacă, handicapat…) Așa-mi vine mie să le adresez celor ce își bat joc de limba română juridică: „Arătare ești tu!”. Cum, mă, „Arătarea titularului dreptului”? N-au auzit de indicare? Și sintagma „… în numele căruia…” este la fel de nepotrivită. Lucrurile se limpezeau simplu, deși slalomul printre judecabili devine riscant raționării: avem pârât, reclamant și terță persoană legată de pârât, proprietarul de facto al bunului pe care îl deține pârâtul, cel care exercită dreptul asupra bunului, dar ca mandatat. Fiindcă nu sunt alte indicii, că terțul ar fi prezent fizic în instanță, atunci cel mai nimerit cuvânt este „indicarea” persoanei. Ceea ce implică nume, adresă, profesiune sau orice alte precizări care să nu facă din terț o falsă identitate. Mărul discordiei fiind acel bun, pretins de reclamant.
Același tertip de itemizare la Art. 76, comparat cu similarul de la doi roman. Cerere de formulat, dar numai titlul spune, conținutul nu pomenește deloc, și termen de depunere. Cel târziu la primul termen de judecată. Cel devreme înainte de prima instanță.
Art. 77. Copii… comunicate titularului de drept. Iar 64-65. Diferența: după indicare -recunoașterea celor susținute de pârât determină introducerea deținătorului de drept ca pârât și eliminarea pârâtului din proces. Al. 4 trebuie defalcat. Să nu se creadă altceva din enumerarea posibilităților indicatului, fiindcă (parafrază din Secretul lui Bachus) poate și, poate și…. Nu se înfățișează, contestă susținerile pârâtului. Și nu numai el este contra, ci însuși reclamantul, care nu dorește înlocuirea pârâtului cu terțul. Caz în care terțul se mai poate prezenta în proces ca intervenient principal.
