Brigada diverse – C(e) (t)aină!
11, 12 august 2024
Găselnițe. Dacă asta înseamnă jurnalism, jur că renunț să mă număr printre oameni care nu au habar cu ce se ocupă. Știți ce m-a preocupat totdeauna la un articol – adevărat -: titlul și conținutul, conexiunea precisă dintre ele. Că din ce în ce mai mulți copii apelează la denunțarea abuzurilor. Dar că au apelat la delațiuni în majoritate covârșitoare adulți. Că merg spre verificare inși ce se ocupă de protecția copilului și doar la ananghie apelează la poliție. Să-mi fie scuzată inacceptarea acestui sistem, însă nici cel mai mic și neștiutor pici n-ar crede că asta este soluția. Fără uz de autoritate și de putere, cazul copilului supus la pedepse, fără să fi fost vinovat, nu se rezolvă nimic. Drac împielițat sau om matur nu pot fi liniștiți pe termen scurt decât cu forța și imediat, urmând ca pe termen lung să fie reeducați. Pe cât se poate. Dacă nu….
Problema este nu că a fost prins cu „făină” cocainoasă, ci care și-a făcut „milă” și l-a turnat pe Guess Who. Și cum naiba de tocmai în toaletă s-a găsit să-și tragă mințile pe nas și cum de a fost surprins? Și la Untold, unde se pare că nimeni nu-i în apele lui.
…………..
M-am tot frământat, mi-am scos matematicile și geografia de la sertar, ghidul rutier și al naibii dacă mi-a ieșit altfel. Că 350 de kilometri de raliu sunt posibili de la Râmnic la Odobești și tot nu mi-a ieșit traseul „once for a point” decât…. Adică – exagerat vorbind -, ca să pleci de la râm și să ajungi la odobeștii vrânceni și să te și întorci, trebuie s-o iei prin București.
Numai… „țiganii” se pot lamenta în ultimul grad când nu le iese ceva. Ăl de pierdu la două su’ de metri, de-atâta gâfâială a dat în covid – ceea ce dă de gândit pentru ce a fost să macine populație în 2020 și după -, dar băiatul brun suferă și de dislexie, de astm bronșic și alergii cu duiumul, anxietate, deficit de atenție și pe deasupra și depresie. Mă mir că nu s-au sesizat franțujii și nu l-au trimis acasă-n America „lui” – afurisită nație întunecată, cum și-au făcut cuib unde nu le era locul -, ba să le trântească sua-rezilor și-o amendă.
Scoțian că așa i-au dat ei cetățenia, însă el, fost premier – alelei, nații! -, e „japonez” toată ziua. S-a pozat cu ta-su și mă-sa și-s „țigani” toată ziua. Nu-mi dau seama ce-au văzut la el insularii….
Azi sunt cu scuzele. Și domnului prim de la bibliotecă și defunctului Iorga. Îi combat la pachet. Din fericire sunt construcții care întrec cu mult orice carte. Conștient fac afirmații, știu ce efort cer amândouă și cât timp. La casă am muncit doi ani în plin și alții pe bucăți și tot nu este gata, însă de scris și tipărit am reușit în acest răstimp vreo șase-șapte. Și pentru casă am avut nevoie de citit și de studiat câteva tomuri consistente.
Maps. Dus pe râpe, văi, hârtoape, povârnișuri… de odobeasca-mi căutare de drum, 54 de kilometri, pe două trasee, la picior luate între 10 și 12 ore, în încercarea disperată de a-mi oferi virtual un automobil, am dat peste o fereastră de opțiuni unde se pot bifa feriboturi sau accesul unui scaun cu rotile. Ceea ce, pentru ruta aleasă, mi s-a părut caraghios.
