Fărădelegea lui Călin – The boss falling down
O tempora…
Și nu temperatura sondată, ci jumătatea lunii acesteia. S-a dus….
Revenim pe tărâmul cunoștințelor. Secundul titlu se ocupă aidoma omologului cod de procedură, cel penal, de starostele – făr-a-i semăna lui Barbu Lăutaru, deci nu și cobzar – împărăției justiției: judecătorul. De cum n-are ce căuta să pună rezoluții pe vreo hotărâre judecătorească de la caz la caz. Și ele sunt suficiente cât să întocmească două liste: una scurtă și una lungă. Prima de găsit la Art. 41. De la literar la popular s-a făcut un pas rapid. Sinonime-s cu duiumul, dar legii nu-i trebuie decât o formă fixă, sobră, desprinsă de orice snoavă, povestire crengiană, ori șagă neaoșă. Deci, discuție nu încape, nici tocmeală. Pricină doar în Amintiri din copilărie se potrivește. Aici avem cauză. Cea care nu mai poate fi „asistată” de un judecător unic la palierele următoare, apel, recurs, contestație în anulare, revizuire, rejudecare. Însă, pentru alte chestiuni din aceeași cauză, nedezbătute inițial, are cădere. În acest sens există o „Decizie de admitere: RIL nr. 24/2020…”, aflată în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial abia în februarie 2021. În tălmăcire – și ea o vorbă în afara cadrului juridic pur – simplă, orice nu înseamnă după întâiul proces reevaluarea propriei hotărâri, dă dreptul aceluiași judecător să dea hotărâri și la apel, și la recurs. Și așa mai departe, regula se aplică oricărei faze din șirul justiției pas cu pas. Dar, judecătorul nu este singura „parte” căreia i se aplică opreliști. „… martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator…”, nu mai pot participa pentru aceeași cauză la judecata „de apoi”.
Pe degete acum – deși n-am treisprezece la mâini, totuși mai sunt și picioare la dispoziție -enumerarea de Al. 1 a celorlalte cazuri de incompatibilitate. Lista lungă. Păi, din start se pot găsi hibe raționamentului prin care se relevă un lucru evident, adică de ce să cauți buba acolo unde nu este? După cum bine aflasem, Art. 14, pe final, amintește procedura prin care se cheamă părțile să spună ce și cum, iar judecătorul, în procesul inițial, să le pună față în față prin contradictorialitate. Cu ce l-ar desfide legea, opri? Este evident o fază a proces-iunii. Cât despre partea întâi…. Pricepuse toată lumea că o soluție dată pe un set de date și o speță nu-l mai pot da viabil pe acel judecător. La matcă…. Soțul, descendenții și afinii cu oricât de mică implicare în procesul părților declară imediat judele incompatibil. A treia trimitere afară din sala de judecată procedează ca prima. Din capul locului se întind spița și afinii până la gradul al patrulea, inclusiv cu avocatul sau oricare dintre reprezentanții părților: ce rost are să mai pui măritișul cu fratele/sora oricăruia dintre ei în aceeași ipoteză? Patru continuă. Când scrii „inclusiv” cele două tipuri de prezențe, de ce să repui problema rudeniei și afinității cu părțile în particular? Și cinci asemenea. Parte fiind direct ruda, afinul. Șase… să admitem. Deși tot un drac este, doar că vorbim despre un proces înainte cu cel mult un cincinal de prezentul, unde ruda, soțul, afinii, el în persoană și una dintre părți s-au mai războit și judecătorul de atunci a fost altul. Acest caz îl scoate definitiv din cauză dacă se fac plângeri penale în cursul procesului civil împotriva judecătorului. Șapte – curator sau tutore pentru o parte din proces. Opt – el, soțul, ascendenți, descendenți cadorisiți – cu daruri, evident – de una dintre părți. La nouă trebuie dovedit, cu siguranță, chiar dacă nu sunt specificații: relația de „… dușmănie…” (și cred că și la proceduralul penal am sesizat). Partea, oricare, sau ambele, în clin sau mânecă și cu el, sau cu soțul, etc. La căile de atac, pentru punctul 10, doar soții și rudele contribuie la „recuzarea” judecătorului, dacă (și-s la neamuri prin justiție) acestea au soluționat procesul anterior. Undecima – nu pot sta ca judecători în același complet, soți, neamuri sau afini, la aceeași masă. Duodecima – asistență sau reprezentare a rudelor, soților, afinilor într-o instanță anterioară (și n-am mai spus de aceeași „pricină” la anteriorul, cum și la acest număr avem). Curat 13. De-s îndoieli privitoare la imparțialitatea judelui, tot acolo se ajunge: incompatibilitate. Al. 2 nu face aici diferențiere între soț sau concubin. Art. 42.
