Cenaclul Alexandru Sihleanu – 13 Iulie 2024
ATENȚIE, GRIJA DE NOI, GRIJA DE MÂINE
Sâmbătă, 13 iulie, ziua † Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Cuv. Ștefan Savaitul; Sf. Cuv. Sara, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dl Mihail Constantinescu a lecturat poezia Domnului Grigore Radu Stănescu (creație proprie): „Din nou în primăvară/ Ca niște clopoței/ Răsar în mândra țară/ Gingașii ghiocei.// Meleag plin de culoare/ Cu mândre viorele/ Ce-mpodobesc în soare/ Veșmântul țării mele.// Grigore, scriitor,/ Rămâne-n veșnicie,/ Geniu nemuritor/ La Râmnic în câmpie.// Ce-a scris nu-i mai prejos/ Pe plaiul plin de dor,/ Că Radu a pus în scris/ Cristal strălucitor.// Stănescu consacrat/ În marile câmpii/ Prin proză și prin teatru,/ Dar și prin poezie.”
Dl Mihai Doina a lecturat pentru in memoriam poezia Emancipare, autor Petru Ovidiu Aionesei/ Iași: „Morala și decența/ S-au întors cu susu-n jos;/ Curcubeu-i chintesența/ Lucrului făcut pe dos!// Cocoși cântând pe stradă…/ Păsărici gata de „zbor”,/ Fără jenă, la paradă,/ Se vor săruta de zor!// Copiii de pe trotuare/ Vor privi cu ochi mirați/ La câtă dezinhibare/ Au cei „emancipați”!// Acesta va fi „normalul”/ Zilelor din viitor…/ În zadar trag azi semnalul/ Eu – un ins vetust și „chior”.// Iubirea ce zămislește,/ Nu copii, ci doar plăceri,/ Fără dubii… se sfârșește/ În necazuri și-nchisori.
A continuat lectorul de serviciu dl Dan Zanfirescu cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Blestem) Eu te blestem: în viață să ai parte/ În fiecare zi de Râmnic să îți amintești!/ De vei ajunge în alte țări, departe,/ Tot pe acest oraș să îl iubești!
(Whiskey oda) Scoția! Țara în care de cum ai ajuns în ea/ Uiți de orice supărare și mereu whiskey ai bea!/ Este bun, este minune, aromat în fel și fel,/ Nu vei uita ziua în care te-ai făcut frate cu el.// Are familie mare, cu mulți frați, multe surori,/ Nume vechi, nume cu faimă ce sunt ca niște comori./ Au blazon de lume bună, de vorbești cu ei încet,/ Rar, cu respect, fără grabă, te iubesc și ei discret.// Când o să ajungi odată să îi știi ca pe un neam/ Atunci o să îți dai seama, că nu ai trăit în van/ Și în viața asta lungă, scurtă, cum ți-e dat/ Whiskey ți-a fost ca un frate și o să mori împăcat!
(??????) Dracul e cu fiecare și-l aveți în buzunare,/ Dacă nu ați înțeles, vă rog să-l citiți invers./ CARD-DRAC.
(Minunea nopții) Frumoasă este noaptea când pe cer apare Luna!/ Câtă liniște și tihnă pe Pământ se așterne lin,/ Prea fericele momente nu sunt lungi, rămân puțin,/ Le-aș lega, le-aș fereca să rămână aici întruna.// Minunata rază a Lunii din argint pare făcută,/ Mângâie și poleiază ape, munți, dealuri, câmpii,/ Mă vrăjește, mă incită de lumină-i să mă apropii/ Poate mă îmbrățișează și cu raze mă sărută.// Sunt momente fericite, desfătarea e deplină,/ Încântat ridic privirea, brațele în sus le țin,/ Mă scald în lumina Lunii, acum ei îi aparțin.// Fascinat de astrul nopții somnul meu a dispărut./ Până hăt, târziu spre ziuă nu pot să mă odihnesc/ Chinuit de întrebarea: pot Luna să o Sărut?
(Selena mea) Ce frumoasă ești iubito! Ce păcat că ești departe!/ Rotunjimile-ți celeste îmi dau speranțe deșarte,/ Câteodată ești furioasă, atunci chipu-ți se umbrește,/ Nori parșivi vor să-ți ascundă fața ce îți strălucește.// Am răbdare, aștept iubito să dispară nechemații,/ Să îți văd din nou splendoarea ce oferă dulci senzații./ Aș dori să pot cândva să-ți ofer a mea căldură,/ Să rămân mereu cu tine, Luna mea atât de pură.// Sunt gelos pe toți aceia care au zburat la tine,/ Curajoșii lumii noastre au riscat a lor destine./ Îți mărturisesc iubito: voi veni și eu curând,/ Recea mea iubită Luna ce te port mereu în gând.
(Antidotul) Veninul azi nu se mai toarnă în ureche,/ Așa se proceda pe vremea lui Hamlet./ Acum la modă e să faci pereche/ Cu vorbe grele și să-njuri perfect.// Otrava din cuvinte e mai tare,/ Egal nu are pe acest pământ./ Aduce-n viață răul cel mai mare,/ Omoară suflete, lovește ce-i mai sfânt.// Distruge și îndepărtează frații,/ Pe soți îi face ca să fie duri./ Sădește ura mare între nații,/ Distruge dragostea, îi laudă pe furi.// Să nu uităm că antidotul este/ Aici, la îndemâna tuturor./ Iubirea și respectul dau răului de veste/ Că ura, dușmănia și hoția mor.
(Festin celest) Hai! Dă capul pe spate/ Și soarbe cu ochii cerul!/ Apoi încântă-ți gura!/ Norii să-ți fie friptura!// Te șterge apoi cu vântul,/ Iar șprițul să-l iei/ Tot din norii ce te lasă să-i bei./ De vrei înghețată, iat-o că vine!/ Grindina albă sosește la tine./ Grăbește-te, însă, că mult nu ține,/ O sperie tunetul care o sfarmă./ Fulgerul strașnic îi trage o palmă.// Așa că la urmă te-ntrebi ce-ai mâncat,/ Un nor? O furtună? Ți-e foame? Păcat!/ Festinul măreț ce acum l-ai avut/ A fost unul celest, însă, nu ai știut!
(Bine ați venit) Șerpi, șacali, vipere negre au sosit la noi în țară,/ Spun că e democrație, nimeni nu le dă afară./ Altele-s pe drum de-o vreme, vor sosi și ele încoace,/ Știu că sunt mulți ce le alintă, cu ele vor să se joace.// Niște crocodili simpatici sunt și ei gata de drum./ O întrebare o pun, totuși: băștinașii au gust bun?/ Dacă sudul țării noastre se va transforma-n deșert,/ Din frumoasele acestea numite automobile/ Va rămâne amintirea când vom merge cu cămile!// În orașul care acuma Râmnicu Sărat își spune,/ Beduinii, frații noștri, vor aici să se adune./ Vom alege să ne fie ca primar un „bun creștin”,/ Mândrindu-ne cu acesta fiindcă este beduin.
(Transformare) Barza era comunistă,/ Cu penele roșii toate,/ Iar secera și ciocanul/ Le avea puse pe spate.// Cu ciocul lung de un metru/ Ținea scutecul minune./ Așezat în el odorul/ Se gândește ce va spune:// M-am născut lângă Carpați/ Aproape de Bărăgan,/ Voi fi un copil isteț/ Și un mândru râmnicean!// Barza care l-a adus/ Acum e capitalistă,/ Mereu zboară în apus/ C-a ajuns corporatistă!
(În Europa) Italia e dragoste, iubire și căldură,/ În Spania vezi luptele de tauri,/ În Grecia acolo toți se jură/ Că sunt cinstiți și au pe frunte lauri.// Germania serioasă, sobră și tăcută,/ Dă lecții tuturor cum să muncească./ Este o țară rece, dar avută,/ Pe cetățenii ei știind să-i ocrotească.// Austria, distantă, mândră și curată/ Din munții falnici la ceilalți privește/ Zicându-le celor ce vin, cu voce spartă:/ Nu sta degeaba, pune mâna și muncește!// Ungaria este aici, vecina noastră/ Cu ceardaș, gulaș, Buda și cu Pesta/ Invită lumea și vrea s-o cucerească/ Cu vin de Tokay, iar toți vor s-o iubească.// Locul unde soarele nu se odihnește/ Măreața Britanie întreaga lume uimește!/ Merge înainte, de greutăți nu-i pasă/ Mândră, măreață și foarte frumoasă!// Elveția-țara în care banii întregii lumi se adună,/ Nu contează cum îi cheamă, aici stau împreună./ Sunt aici în siguranță, pot să stea la nesfârșit,/ Dar vine și clipa-n care fac pe un om fericit!
(Ce facem) Ați luat în brațe tot NET-ul,/ Vă iubiți cu internetul,/ Cu You Tube sunteți ca verii,/ Ăștia vă sunt partenerii// Știți că sunt pe lumea asta și băieți, și fete?/ Ați ales să fiți alături de niște tablete,/ De laptopuri, telefoane, ceasuri vorbitoare,/ Ați uitat de lumea vie, ați uitat de soare.// Dacă o plantă stă ascunsă și nu-i luminată/ Viața ei nu va fi lungă, va fi condamnată./ Vreți și voi să aveți soarta lumii fără soare?/ Hai! Veniți în lumea vie plină de culoare!
(Escatologia) Cuvânt plin de mistere și de necunoscut,/ Pentru mulțimi de oameni și greu de reținut./ Pe unii îi intrigă, pe alții-i înfioară/ Aflând că se referă la viața ulterioară.// Mai trebuie să spunem că tot acest cuvânt/ Conține în el taine legate de mormânt,/ A lumii tristă soartă, al ei deznodământ,/ Finalul omenirii, sfârșitul pe Pământ.”
Lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu, a dorit să facă o impresie… șoc și în mare măsură a reușit. A început cu un Blestem, a continuat cu ?????? …, când a recitat Minunea nopții și Selena mea a făcut să se audă Sonata lunii de Ludwig van Beethoven, a căutat să prezinte, într-un mod particular, în Antidotul, otrava din cuvinte, tot într-un mod particular, am luat la cunoștință de un fenomen care se va produce în sudul țării, deșertificarea în Bine ați venit, în cunoștință de cauză prezintă și țările Europei cu cei mai mulți români În Europa și această „plajă” de idei, semn că imaginația-i lucrează, o încheie cu Escatologia. Îi mulțumim pentru lectura de astăzi, îi dorim multă sănătate, spor la scris și îl așteptăm la o nouă lectură.
„Excludem că azi e sâmbătă și e data de 13! Lăsăm altora superstițiile! Felicit lectorul pentru „îndrăzneala” de a crea poezii bune în vremurile când tot mai mulți oameni își încearcă talentul… scriind mult, mult și fără înțeles, dar ajungând la vorbele lui Eminescu din poezia „Criticilor mei”: „E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune,/ Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune”. Dl Zanfirescu are talent… chiar mult talent! Ar putea să-l scoată la licitație. Unora le va prinde bine să cumpere talent de la lectorul de azi pentru a putea crea poezii conform definiției din dicționar: „… cu ritm și rimă”. Creația prezentată azi de dl Zanfirescu îmi place. Lectura de astăzi mi-a amintit de o definiție a poeziei aparținând unui poet din județul Timiș; „poet amator” se autointitulează și poartă numele Ana Maria Iliescu. Această doamnă e convinsă că poezia este „cea mai nobilă artă, este cea mai frumoasă și eficientă terapie a sufletului … și prin suflet – a minții și a trupului”. Această timișoreană crede că „poezia este cristalul care ne apropie de armonia universului”. Timișoreana este specialist în bioenergie, reflexoterapie, cristaloterapie și a toate derivatele năstrușnice ale acestui gen. Poeziile dlui Zanfirescu cuprind versuri efervescente. Limbajul folosit este entuziasmant, plin de avânt și însuflețire. Lectorul a folosit epitete și metafore dând mai multă strălucire versurilor. Farmecul liric exprimă sentimentele poetului, precum și emoțiile sale. Creația expusă astăzi este profundă, încântătoare, dezvăluind nu doar talent, ci și un suflet visător, sensibil precum și un pix inspirat, înzestrat cu imaginație. Stilul este elegant, îngrijit, așa cum este necesar unei opere literare. Poeziile îmi plac. Inima dlui Zanfirescu este un castel… și e plin de multe doruri, însă D-sa le ascultă cu sufletul său generos și sensibil… și ni le împărtășește și nouă… pentru a ne bucura de bucuriile D-sale! Frumos gest! Capabil de o risipă fantastică de inteligență și imagini, lectorul ne arată o viață interioară de o mare intensitate. În fiecare suflet doarme câte un talent. Dl Zanfirescu a trezit propriul talent și l-a urcat deasupra celorlalte calități personale. Divinitatea, îngerii și spiritele bune să vă fie aproape, să vă apere, să vă îndrume și să vă ajute!” (Mihai Doina)
„Dl Dan Zanfirescu ne-a lecturat un grupaj de poezii în care utilizând mijloace prozodice variate, dezvoltă un surprinzător material ideatic. Prima poezie, un catren intitulat Blestem care cuprinde implicarea autorului în sistem. Este de fapt o confesiune a dragostei autorului pentru urbea în care trăiește și care l-a adoptat. Râmnicul face parte din viața noastră, este iubirea noastră în viața aceasta și după moarte. Rima este încrucișată și realizată prin întâlnirea mai multor părți de vorbire și chiar lexicul este surprinzător. Whiskey oda amintește de Ion Pilat, ciclul În vie, în care autorul prezintă voluptatea acestei licori. Este o prezentare în spirit epicureic a acestei pasiuni. Întâlnim aici un ecou biblic din Psalmi. Poezia aceasta ?????? este o inginerie enigmistică, o șaradă, tot un ecou al unei idei religioase privind semnificația termenului card și dezvoltă ideea ambiguității sufletului uman, a chintesenței dintre bine și rău. Conține un dram de înțelepciune și reflectă o concluzie asupra caracterului uman cu rezonante până la Eminescu. Celelalte două poezii Minunea nopții și Selena mea le trimit la George Călinescu. Minunea nopții estre poezia unui îndrăgostit de natură. Este utilizată exclamația retorică „Frumoasă este noaptea când pe cer apare Luna!” Adoptă formula sonetului amintind de regretatul poet Florea Costache. Ideea este preluată în Selena mea, unde autorul se declară entuziasmat de farmecul lunii. Primul vers din Selena mea dezvoltă incompatibilitatea dintre regnuri. Se încheie cu o figură interesantă, oximoronul: „Recea mea iubită Luna ce te port mereu în gând”. Este o poezie reflexivă. Antidotul ne arată forța distrugătoare a cuvântului, trimițându-ne la Arghezi. Festin celest este o uimitoare, fantastică viziune a ceea ce se petrece în univers la un moment dat. Bine ați venit ne readuce le realitate, care nu este deloc fericită. Transformare condamnă evoluția întortocheată a ideologiei ultimelor decenii. În Europa este o lecție de geografie lirică în care sunt prezentate țările care pentru mulți români reprezintă Eldorado. Ce facem atrage atenția asupra primejdiei pe care o reprezintă internetul. Escatologia este o încheiere a acestui demers liric în care autorul încearcă să ofere soluția finală a rezolvării acestor probleme, a ne împăca spiritul acceptându-le ca atare. Poezii surprinzătoare prin idei și formă.” (Mihail Constantinescu)
„Adept al versului în stil clasic, lectorul de astăzi dl Dan Zanfirescu ne-a lecturat poezii în care a surprins prin imaginația sa bogată diferite aspecte de viață, idei și păreri filosofice. Fin observator al frumuseții nopților de vară, autorul dedică versurile din poezia Minunea nopții unei vrăjite nopți cu lună plină. Comparându-și iubita cu luna pe care o numește printr-o metaforă „Selena mea”, autorul preamărește importanța lunii prin versurile sale. În versurile din poezia Antidotul autorul relevă faptul că lumea este cuprinsă de atâta „venin” care este o metaforă, care răstoarnă și distruge tot ce este bun și frumos pe planetă. Festinul celest din poezia cu același nume este o invocație retorică adresată cititorului spre a admira frumusețea mișcărilor din înaltul cerului în anumite momente ale zilei, când își face prezența o furtună. În poezia Bine ați venit autorul își exprimă sentimentele de dezamăgire urmărind cuprinderea pământului românesc de diferite nații, care este un pamflet referitor la cosmopolitism. Cunoscător al meleagurilor unor țări străine, dl Dan Zanfirescu ne face o scurtă caracterizare a unor țări din poezia În Europa, cum ar fi: Italia, Germania, Austria, Ungaria, scoțând-o în relief pe Marea Britanie despre care spune autorul că „întreaga lume uimește, unde soarele nu se odihnește”. Felicitări autorului!” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Materialul prezentat astăzi în ședința Cenaclului Alexandru Sihleanu de dl Dan Zanfirescu ne-a încântat prin diversitatea temelor în versurile sale. Felicitări!” (Floarea Frățilă)
Sâmbătă, 20 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mircea Mocanu. Vă așteptăm, cu drag!
