Brigada diverse – (C)ale, (r)ame, le(i)
14 iulie 2024
Hai să fixăm o dată pentru totdeauna despre călătoriile în timp: sunt imposibile. Doar presupunând contrariul, mă înspăimântă gândul că toată omenirea trăiește. Și m-aș bucura să trăiască toți ai mei, însă nici ei nu s-ar simți confortabil să se mai știe în fiecare secundă cel puțin copii după ce destulă vreme și-au condus singuri destinele. Dar, cum aminteam, așa ceva nu e numai o închipuire disperată, ci cu totul o fantezie. Totul pornind, de astă dată, de la implantarea unei miniaturi de „ceas elvețian” ca inel într-un antic mormânt chinez.
Da, răspund. Decât să umpli rândurile foștilor absolvenți care orbecăie amețiți și dezorientați noaptea pe străzi, abuzând cu motocicletele și mașinile odihna a ceea ce a mai rămas din poporul zdravăn, mai bine stai la școală. Cadru didactic debutant fiind, doamnă/domnișoară. Măcar pe timpul verii, când gloata este dispersată prin propriile cămine. Așa se cade, fără vechime, nici concediu nu este. Dar îți vei dori să nu mai stai pe acolo când vor începe cursurile și vei tânji de vacanța petrecută la serviciu.
Nu. Desigur, civilizație străveche, imperiu, Ankara. Nu pentru români tineri. Pentru ai lor, de stabilit acolo cu nou întemeiata familie, fie ce-o fi.
Păi și cei trei din zece ne bacalaureați fac parte dintre cei șase, tot dintr-o dece, netitularizați. Matematica nu este bună. Mai puneți o generație și vă dă rezultatul corect, ba chiar unul promițător, căci încă una adăugată statistic ar scoate învățământul la mezat. Problema este alta. La concursul de trimitere a profesorului în fața elevilor se prezintă cei care au scăpat la mustață de „furcile caudine” ale examenului de maturitate. Citiți notele de pe diploma de licență și-mi veți da dreptate.
Îl faci boboc acum șase-șapte ani, cu chiu și vai, nu înțelegi că ai nevoie de o alternativă pe același traseu – o să-mi ripostați că acu-i gata autostrada; și?; n-o să se mai circule peste apa Buzăului la Mărăcineni?; ba o să se întețească! – și întorci timpul în urmă cu și mai mult – asta da călătorie! -, când se stătea cu orele să ajungi unde?
Măi Addelor! Mai faceți și altă meserie. De muzică s-a apucat toată lumea. Nu era mai bine, când ai cântat toată piesa mai jos, să te lași, după cum spui că-ți pusesei în gând?
Domnule Pleșu, e cam târziu să constatați că avem o mare problemă cu ce se petrece în școli, că nimeni din stafful oricăreia nu-și dorește nimic. Și lăsarea copilului să prindă ideea că-și merită independența totală este cea mai mare greșeală, fără sorți de reparare.
Precum i se induce unui țânc că frezat, costumat și cu o postură de om matur interesant este metoda ideală de a reuși în viață. Fie și ca model de haine.
Altfel…. Ei, când tatăl este și inspector școlar, parcă nu dă bine ca fiica, examinată să nu aibă perfecțiunea la purtător. E daună mare! Cred că a fost cam așa: „Domnu’ profesor, ce-ai făcut, mă? Nu știai că e fi-mea? Cum, mă, nouă nouăzeci la matematică? Să faceți bine să-i dați zece! N-a greșit nimic, auzi, mă, nimic!”. Ca la Gorj, sigur, și-n alte județe.
Nimic de zis. Toți trebuie încurajați, buni, răi, studioși și d-ei certați cu învățăturile. Pentru toți cei de partea întunecată educațională, sper că doar ca să îngroașe rândurilor celor cu minte. Altfel, propunerea este inutilă. Ceea ce nu știe doamna inspector de la Dolj, de data aceasta, că dintre acele trei meserii citate, frizer, bucătar și electronist, ultima nu face parte din categoria celor abordabile de către cei ce optează pentru doi ani de liceu și alții după de școală profesională. Măcar puțină fizică trebuie să știe respectivul. Cât privește celebritatea „frezorilor”, crătițarilor și „poate”-le nu țin de ce se face în școală, căci sunt destui care și pe astea le fac în silă.
