Cotețul cu metafore – Asfalt
asfalt
asfaltul
ca nisipuri mișcătoare
încearcă să mă prindă de picioare
și să mă tragă
în adâncul străzii
ca prădătorul la-nșfăcarea prăzii
prins în capcana lui
de smoală
n-am mai pus Iadul la îndoială
ci cred
c-așa ar trebui s-arate
nu cum se spune în biblii
cartonate
desigur, de pe-aicea,
diavolii lipsesc
căci nu suportă iadul
omenesc
în care caznele
sunt mult mai grele
decât în iadul cu
recenzii rele…
totuși, nici îngerii
nu stau pe-afară
pe vremea asta prea caniculară
și ei se tem că
dac-ar îndrăzni,
aripile lor firave s-or topi
în timp ce păcătosul
e ținut captiv și limitat
de spațiul locativ
printre betoane, bârfe și orgolii
scuipând semințe coapte
din fotolii
deci, dacă stăm
să ne gândim nițel,
vezi că aici e iadul
și că trăim în el
dar nu ne deranjează
chiar deloc
fiindcă în el e pentru toți un loc…
atunci ce rost mai are
să râvnești la celălalt
de care nici nu știi
dacă-i asfalt
că nici de-acolo,
nimeni n-a venit
să spună dacă locu-i… răcorit
