Cenaclul Alexandru Sihleanu – 22 Iunie 2024

IUBIREA, SECRETUL UNEI VIEȚI FRUMOASE

Sâmbătă, 22 iunie, ziua †) Sf. Ier. Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Sfințit Mc. Eusebiu, Samosatei (Sâmbăta morților – Moșii de vară), membrii Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat s-au întâlnit în sala turnului a Muzeului Municipal Octavian Moșescu Râmnicu Sărat, unde a avut loc lansarea volumului TEINO KOR Ed. CREATOR Brașov, 2024, autor dl ing. Genovel-Florentin Frățilă.
Înainte de toate, în această zi să-i pomenim pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Volumul are o dedicație: „Tatălui meu, transformat în Lumină, familiei, prietenilor și tuturor apropiaților mei datorită cărora am înțeles pe deplin semnificația străvechiului simbol al Florii Vieții.” Copertele volumului de 403 pagini sunt deosebite și în același timp grăitoare: (Ed. CREATOR): „Distins cu Premiul I al Concursului Național de Literatură „Ioan Slavici” organizat de revista Tribuna din Cluj-Napoca, romanul TEINO KOR îmbină misterul, romantismul, aventura și explorarea unor teme profunde. Povestea surprinde cu o acțiune amplă și captivantă, plină de suspans și profunzime. Stilul narativ evocator, adesea poetic, invită cititorii să exploreze înțelesurile adânci ale condiției umane, provocându-i să reflecteze și să se conecteze la aspectele subtile ale propriei existențe”; (Poetul de Mov – Marian Ilie, membru USR) „TEINO KOR este o inginerie epică originală, un roman sapiențial în care Genovel urzește magistral spiritualitatea, mitologia și istoria cu știința și meandrele prezentului, folosind drept ițe pledoaria pentru literatură (haiku) și spiritul autoironiei fine.”; (Alexandru Măciucă, istoric de artă, de la a cărui plecare dintre noi, astăzi se împlinesc șapte luni. Dumnezeu să-l odihnească în pace!) „O călătorie inițiatică pornită de la mitul misteriilor eleusine și care răzbate veacurile până în zilele noastre. Pe parcursul acesteia va fi descoperit misterul tăblițelor de aur de la Sinaia, dar și resortul intim al întocmirii testamentului Reginei Maria. În prezent, prin conexiuni care sfidează timpul, vei fi martorul dezvăluirii adevăratului scop al vizitelor Regelui Charles în România. Printr-un răspuns filosofic și poetic, cartea deschide porțile către înțelepciunea ancestrală a misterelor eleusine, întrezărind secretul nemuririi. O incursiune către Sine care va lumina căile cunoașterii interioare ridicând nivelul conștiinței.”
Moderatorul evenimentului, dna prof. Valeria Manta Tăicuțu, membră USR, redactor șef revista Spații Culturale: „Bună ziua! Bine ați venit! În această zi lansăm o carte deosebită, o carte, după cum vedeți, stă singură în picioare. Nu o să vă rețin prea mult. (Taina inimii, lumina) Recentul roman al lui Genovel-Florentin Frățilă se înscrie într-o bibliografie mai vastă, dedicată readucerii la viață a unor părți din istoria noastră uitată/ pierdută/ furată. În absența unor mărturii scrise și, mai ales, datorită superficialității cercetărilor arheologice, suntem adesea incapabili să vorbim aplicat despre strămoșii noștri, legitimarea istorică fiind adesea tributară mai mult speculațiilor și izbucnirilor sentimental-patriotarde decât unui demers științific concludent. Desigur, lucrările despre geto-daci, despre începuturile social-economice, culturale, spirituale și religioase sunt în număr mare și aparțin unor istorici, filosofi, cărturari mai presus de orice suspiciune de rea-voință (printre ei, Nicolae Densușianu, V. Pârvan, M. Eliade, Petre Culianu ș.a.), dar, de multe ori, adevărul istoric s-a înecat ori a fost dus în derizoriu de teorii (cum ar fi cea a protocronismului) și de „romanțuri” (v. seria „Octogonul” a lui Pavel Coruț, dar și scrierile lui A. Nour), de editurile „daco-getice”, de „academiile”, de festivalurile cu specific sau de sesiunile de comunicări inițiate uneori de personalități controversate, cum ar fi Napoleon Săvescu ș.a.m.d.
Autorul râmnicean propune o versiune în care realitatea istorică și ficțiunea se îmbină pentru a crea o viziune personală (și jurnalul Zen este o mărturie în acest sens) a mitului zamolxian. Se pornește de la misterele eleusine – secvența inițierii lui Zamolxe, care n-a fost zeu, cum spune Herodot în „Istorii”, ci om, cum spune Iordanes în „Getica”, idee preluată de Genovel-Florentin Frățilă. Desigur, nu de la Iordanes, care-i confundă pe geți cu goții și care, în general, pare să nu prea știe despre ce vorbește.
Cum izvoarele scrise sunt controversate, calea cea mai simplă de a scăpa de presiunea fictivului este apelul declarat la mitologia populară, la fundamentul religios și spiritual păstrat de memoria colectivă. Legendele, basmele, miturile – fie străvechi, fie ceva mai noi – poartă întotdeauna în ele o frântură de adevăr și sunt ademenitoare datorită aurei de mister și magie.
Tăblițele din tezaurul descoperit la Sinaia, în timpul săpăturilor pentru castelul Peleș, sunt un punct de plecare în crearea a ceea ce Alexandru Măciucă numea„inginerie epică originală” sau, și mai bine, „roman sapiențial”: o călătorie la care participă personaje istorice cunoscute doar din manuale (regele Carol I, regina Maria, ș.a.), poeți și filosofi (Radu Mureșan, în care poate fi recunoscut Lucian Blaga), istorici, oameni politici ai secolului trecut, dar și personalități mai apropiate de zilele noastre, respectiv Octavian Moșescu. Modul în care se face conexiunea între personalități aparținând unor timpuri și locuri diferite ține, într-adevăr, de „ingineria epică” a autorului, condimentată de pasiunea lui pentru haiku. Într-un scenariu plauzibil și argumentat, poemele haiku devin cheia de descifrare a celor nouă tăblițe (șase din aur, trei copiate în plumb) rămase dintre cele mult mai multe, topite, după unele opinii, de regele Carol I pentru a susține financiar construcția Peleșului.
Interesantă pentru noi, cititorii acestor zile, nu este neapărat rezolvarea poetică a unei chestiuni naționale controversate, cu rădăcini imprevizibile în teoria conspirației, cât readucerea în prim-plan a unor figuri de cărturari cu adevărat interesați de bunăstarea, cultura și educația poporului sau măcar a ariei geografic-spirituale pe care o reprezintă. Pentru râmniceni, Octavian Moșescu, Menelaș Chircu, apoi Alexandru Măciucă, Mircea V. Homescu reprezintă puncte de reper, oameni providențiali care n-au lăsat spiritul locului să moară. Deveniți personaje-cheie în călătoria inițiatică de descoperire a învățăturilor lui Zamolxe, cărturarii prezenți în roman sunt apariții luminoase, cu avantajul purității sufletești și al încrederii nemărginite în natura divină a omului, în unicitatea sufletelor și în faptul că entitățile superioare chiar au făcut, în decursul mileniilor, coborâri vibraționale până la nivelul energetic primar, pentru a facilita salturile de conștiință ale înțelepților din vechime.
Lumina vine din adâncurile insondabile ale mitului, trece prin poezie și mai puțin prin istorie, străpunge inimile noastre și inima reginei Maria, ca să se așeze tainic în file de carte.
Căci romanul lui Genovel-Florentin Frățilă este, înainte de toate, o odisee a luminii, pornind de la contemplare până la interiorizarea ei și transformarea în scop – deopotrivă ontologic și axiologic. Dle Traian Cristea, vă rog!”
Traian Gh. Cristea, membru L.S.R: „Eu vreau să vă salut! Este o adevărată bucurie. Vă rog, să spună, după mine, câteva cuvinte un licean care mi-a luat cartea din mână. Vreau să vă spun, din tot sufletul, am scris ce am simțit. De curând, un eveniment editorial de excepție ne-a uimit. De ce? Pentru că apariția cărții TEINO KOR (Editura „Creator”, Brașov, 2024) este surprinzătoare din mai multe puncte de vedere. O asemenea carte, pentru un cititor dornic de lectură substanțială, se apreciază după lumina sau întunericul din conținut.
Luând distanță de exprimarea pretențioasă, spunem franc, acum, că tot conținutul romanului ce astăzi se lansează, ne prezintă o îmbinare măiestrită a evocărilor narate, pe un traseu vast din istorie, îmbinare între elemente mitice și cele din domeniul spiritualității.
Efluviile de haiku (tradus ca vers de început, care conține 17 silabe în 3 versuri), dau un aer primenitor narațiunii unor secvențe, invitând gândirea cititorului la decodificarea mesajelor.
Acum să ne aplecăm puțin și asupra alcătuirii acestei cărți deosebite, venite spre noi de curând. Structurată în două părți, fiecare conținând un număr consistent de piese narative, cartea abordează teme captivante privind epoci diferite, animate de unele personaje intrate în istorie.
Este bine de observat de către potențialii cititori că vor întâlni în carte, texte ușor lizibile, chiar dacă există și termeni sau unele sintagme care solicită prezența dicționarului.
Pentru că timpul nu este tolerant cu noi, să punctăm doar câteva secvențe din discursurile narative, menite să motiveze de ce am considerat că acest roman ne surprinde. Chiar din „Prolog” facem cunoștință cu ispititoarele haiku-uri. Unul dintre ele are ca temă, exact la începutul volumului, trecerea ireversibilă a timpului și sună așa: „moara-n ruină -/ timpul macină încet/ vechile ziduri”. Acesta e semnul că pe parcursul numeroaselor pagini se va simți pe alocuri, aroma densă a poeziei pentru care Genovel-Florentin Frățilă a primit numeroase premii, onoruri.
Și pentru că la p. 13, un motto nu ne lasă indiferenți, să-i dăm glas: „Poate că în lumea de azi există mai multă ură decât dragoste. Dar dragostea e mai puternică și într-o zi, chiar dacă nu voi mai trăi s-o mai văd, ea trebuie să învingă.” Cred că ați recunoscut-o pe autoare ca fiind neuitata Regina Maria a României.
Desfășurat pe câteva pagini articolul TESTAMENTUL REGINEI MARIA (p.183), relevă pe lângă informații ușor lizibile și un vocabular ancorat în atmosfera timpului și a locului relatărilor. Chiar și numai câteva rânduri din pagina citată sunt edificatoare. Reginei îi sunt surprinse, prin secvențe semnificative, trăsături morale care scot în relief convingător un portret emoționant. S-o ascultăm: – Înainte de a dezveli statuia, eram sigură că va fi a zeiței nemuririi. Paradoxal, față în față cu statuia, am realizat cât sunt de …muritoare.”
În fața testamentului său, Regina spune:
-E testamentul și binecuvântarea mea pentru popor, (…)
sau
-Vă voi încredința inima mea! Continuă ea, mai apăsat.
Să coborâm iute și în adâncul misterios al mitologiei unde este surprins Zamolxis-zeul suprem din panteonul geto-dac. În fața unei peșteri, citez: trebăluiește o siluetă zveltă, cu barba și pletele fluturate de boarea primăvăratică.
sau
Zamolxe amestecă domol, într-un ol mare de lut, kikeon pe care îl pregătește special pentru rege. Buzele îi murmură, nedeslușit un descântec ciudat.
Cu mare părere de rău rupem firul acestui demers, încheind cu câteva concluzii: În urma unei lecturi selective, dar profunde, am constat că prin această lucrare, Genovel-Florentin Frățilă se poate situa în rândul scriitorilor de prestigiu în momentul de față. Cine va citi cartea cu răbdare își va da seama de valoare certă a operei acestui scriitor. În amplul volum constatăm o evoluție surprinzătoare a scriitorului, grație acumulărilor făcute în timp. Romanul probează și curajul de abordare a unei teme complexe care a presupus un travaliu apreciabil de cercetare, de studiu, pe fondul unei originalității a romancierului.
Considerăm că acei care vor citi surprinzătorul volum îi vor da dreptate lui Amy Lowell care a spus: „Cărţile sunt mai mult decât cărţi, ele sunt viaţa, sufletul şi miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, dăruindu-ne esenţa şi chintesenţa vieţilor lor.”
Alexandru Minea, elev cls. a XII-a, Seminarul Teologic Buzău: „Am bucuria să particip la această lansare de carte. Deși n-am reușit să parcurg decât o parte dintre pagini, vă mărturisesc faptul că am fost uimit, deoarece am descoperit episoade captivante cu teme diferite. Am să-mi fac timp, ca după bacalaureat, să parcurg măcar jumătate din conținutul acesteia. Mulțumesc dlui prof. Traian Cristea pentru că m-a invitat la acest eveniment cultural cu totul deosebit.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Avem printre noi pe Victoria Măciucă și o rog să spună câteva cuvinte despre carte.”
Victoria Măciucă: „Aș începe prin a vă spune că nu este întâmplător că Genovel își lansează primul său roman într-o zi de 22, știu, sunt ferm convinsă, așa cum sunt de multe alte lucruri care s-au întâmplat de atunci, că semnificația acestui număr este aceea de protecție, de prezență și de trăire – nicidecum de despărțire, de distanță sau de plecare definitivă. Soțul meu, Alexandru Măciucă, a plecat într-o zi de 22, în urmă cu șapte luni.
De asemenea, aș vrea să mai spun, încă de la început, că nu am știut că Alexandru este personaj în această carte și că îi este dedicată, am aflat abia după apariția ei, când Genovel mi-a adus cartea la două zile după comemorarea din 23 mai.
Curiozitatea mea era deja stârnită pentru că în urmă cu peste un an, când Genovel mă rugase să îl ajut cu corectura, citisem aproape în totalitate prima parte a cărții, însă acum, încă de la primele pagini, mi-am dat seama că trebuie recitită și partea deja parcursă. Aceasta suferise, între timp, mari schimbări, modificările având importanță majoră în parcursul desfășurării subiectului. Deci, în următoarele trei zile am citit-o integral.
Am fost puțin supărată pe Genovel, pentru că în urma primelor mele impresii despre carte, a considerat că sunt subiectivă, tocmai datorită faptului că atât soțul meu, cât și bunicul său, Octavian Moșescu, sunt personaje ale cărții. Consideram că, știindu-mi exigența și cunoscându-mi verticalitatea, chiar mai accentuate față de cei apropiați, nu putea să mă bănuiască de subiectivism, dar se pare că m-am înșelat. Primele mele impresii, majoritatea le cunoașteți, ele au fost scrise pe facebook chiar în ziua în care am terminat de citit cartea. Puțin timp după acel moment, a avut și prietenul meu, Genovel, dovada că nu mă înșelasem în aprecierile mele, oameni mult mai competenți și mult mai avizați decât mine fiind de aceeași părere.
Așadar, ce îmi mai rămâne să spun despre carte?
În primul rând că este o carte foarte citibilă, captivantă, odată începută, cu greu o mai poți lăsa din mână, iar parcurgerea ei, cu riscul că repet, mi-a dat senzația că citesc un roman al lui Dan Brown, de aceea l-am și numit pe autor un Dan Brown al României. Veți vedea, după ce veți citi cartea, că nu am exagerat cu nimic. La început, în primele capitole, am gândit că această carte, scrisă de altfel, cu multă naturalețe și exprimare lejeră, nu putea fi scrisă decât de un inginer, uimitoarea precizie a relatării, precum și convingerea pledoariilor personajelor având vădite afinități cu o profesie a științelor exacte. Fac o paranteză: bietul de el, doar el știe câtă documentare a făcut, câtă maculatură a aruncat până la forma finală în decursul celor opt ani care s-au scurs de la idee până la faptă.
Pe parcurs, însă, evenimentele, descrierile, dialogurile purtate în derularea firului acțiunii te fac să descoperi în autor nu doar un filosof profund ale cărui convingeri sunt modelate în urma unor intense trăiri și experiențe de viață, dar și un remarcabil umanist – înțelegând prin aceasta, nu doar faptul că este și adeptul științelor umaniste, ci și acela că este animat de un adânc caracter umanitar, poate ar trebui să folosesc aici cuvântul omenos, umanitarist. Pentru că numai un om cu o mare dragoste față de viață și față de semeni putea să scrie o carte putea să scrie o carte – odă iubirii. Aceasta mă duce cu gândul la spusele lui Lev Tolstoi, anume că „Dacă simți durere ești viu, dar dacă simți durerea altora, ești om.”
Tema cărții, sau dacă vreți concluzia cărții, este că nimic nu poate exista fără iubire, dar că iubirea nu poate fi autentică decât atunci când omul devine în totalitate liber, înțelegând prin aceasta că ajunge să fie totuna cu lumina sa spirituală lăuntrică (teino kor = taina inimii), după ce s-a descătușat de dogmele și prejudecățile pe care conjuncturile timpului trăit sau netrăit ni le impune independent de voința noastră. Acesta este secretul vieții, taina care sălășluiește în fiecare din noi și care nu se lasă descoperită decât atunci când această libertatea sinelui se află în totală conexiune cu întreg universul, când Cunoașterea de sine atinge cel mai profunde forme astfel încât să poți atinge cele mai înalte cote ale Înțelepciunii, pe care autorul o numește în cartea sa inteligența supremă. Pentru a ne determina să înțelegem acest lucru, Genovel Frățilă străbate lumi, timpuri, folosește patternuri, (Floarea vieții= Crucea lui Zamolxe, simbol al supraviețuirii și al nemuririi sufletului), vine cu explicații științifice din lumea fizicii, legate de energie, frecvență, rezonanța Schuman, fizica cuantică, din matematică, șirul lui Fibonacci, inventează termeni (luxonanța, care nu este altceva decât lumina lăuntrică). Acest cult zamolxian, de acum 2500 de ani, conform căruia noi nu suntem trup, noi suntem lumină este un adevăr și nu o metaforă. Un adevăr cunoscut încă din vremuri străvechi și pierdut pe parcursul evoluției omenirii. Un paradox, nu-i așa? Și nu poți fi fericit decât atunci când ești tu însuți și numai inima ta te poate învăța să fii tu însuți. Cât de greu se ajunge la acest nivel al cunoașterii de sine și al eliberării de sub dominația umbrelor, poate ne va ajuta această carte, într-o oarecare măsură, pe fiecare dintre noi. De fapt chiar autorul recunoaște că încă nu a ajuns să fie el însuși.
Dar ce este cel mai interesant și de absolută valoare pentru această scriere este punerea ei în scenă prin intermediul haikuurilor și veți vedea că o dată cu această carte, Genovel mai scrie o alta, de haiku, inclusă în prima și parte din ea. Măiestria lui nu constă doar în faptul că le creează și le transformă la sfârșit în tristihuri, ci și în felul în care le presară de-a lungul narațiunii pentru a puncta elementele esențiale ale desfășurării, pentru a descifra și a tălmăci înțelesul tăblițelor de aur pierdut de mai bine de două secole și jumătate și regăsit acum când omenirea are nevoie mai mult ca oricând de el. De ce? Pentru că omenirea, actualmente, se află pe calea autodistrugerii.
Dar, oare, câți dintre noi sunt în stare să reușească și să recunoască o totală cunoaștere de sine pentru a putea atinge luxonanța prin care poate ajunge la nemurire prin iubire, care nu este altceva decât forța care ne conectează unul cu celălalt și cu esența universului și care este, atenție, măsurabilă, prin coerența inimii. E posibil oare, ca inima să devină creier? Da, atât de mult cât creierul poate deveni inimă, ori acest lucru se învață. cum? Parcurgerea acestei cărți ne va ajuta să înțelegem. Pentru că emoțiile se stochează în memorie sub formă de informații. Cam atât despre carte, nu vreau să dau alte detalii, vă las să descoperiți singuri fascinantul parcurs al acțiunii, personajele, unele dintre ele, reale. Vă voi spune doar că acțiunea se încheie în zilele noastre, la un pahar cu vin în Grădina Casei Moșescu și că sfârșitul ei m-a lăsat totuși cu un mare semn de întrebare. Veselia celor patru protagoniști, sub efectul licorii lui Bachus și al adrenalinei provocată de descifrarea și interpretarea tăblițelor de aur a făcut imposibilă divulgarea de către ei a locului în care le-au depozitat, astfel că mă văd pusă în situația de a face ceva săpături în jurul casei, poate chiar să dărâm câțiva pereți pentru a găsi cele trei tăblițe furate de eroii noștri din zidul icoanei după Luca della Robbia de la Balcic. Dar mai bine îl aștept pe Regele Charles și vom decide împreună cum vom proceda! Pentru că nu m-ar mira deloc ca Genovel, după ce îi va trimite cartea, să facă în așa fel, încât să îl aducă la Râmnicu Sărat.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Radu Roxelana a venit special de la Buzău pentru această lansare. O ascultăm.”
Radu Roxelana: „Mă gândeam, venind către Domniile Voastre, că Genovel Frățilă, prin demersul pe care îl celebrăm astăzi, face cinste Râmnicului Sărat. Alexandru Măciucă este consultantul cărții. Genovel este un erudit. Nu m-am așteptat la o călătorie în timp, cu cinci secole înainte de Mântuitor. Călătoria lui în Teino Kor ajunge până în zilele noastre. Este vorba de artefacte arheologice. Teino Kor este o carte despre istorie, împletește spiritualitatea și filosofia. Fiecare epocă își descrie vremea în care se desfășoară. Genovel este recognoscibil. Prin acribia sa, am remarcat mottoul, un îndemn, un crochiu, o pipăire a ceea ce urmează.
După ce citit cartea, pot spune… cunoașterea, înțelepciunea și iubirea autorului… îmi vine să cred și mă gândesc că Teino Kor despre iubire vorbește deslușit. Tot ce a făcut el este o întreagă construcție. Cred că citind vom uita să facem multe lucruri. Nu vă mai rețin. Felicitări, Genovel, te aplaud din tot sufletul!.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Și pentru că îl avem prezent astăzi pe dl primar Sorin Cârjan, cred că va deveni cititor al cărții și îl ascultăm.”
Sorin Cârjan: „Mulțumesc lui Genovel! De obicei se spun cuvinte frumoase despre autor, despre carte și nu vreau să dezamăgesc pe cititorii săi… că va urma ceva. Îl felicit și pentru că este și dovedește, un bun coleg!”
Valeria Manta Tăicuțu: „Lângă noi se află „POETUL DE MOV”, invitat la această lansare. Este vorba despre Marian Ilie, cândva râmnicean.”
Marian Ilie: „În campania din 2012, pe internet l-am găsit pe Genovel ca personaj pentru campania electorală. Am făcut și noi o nebunie. Am scris și o carte Lampa mea cu gânduri mov. Teino Kor – viitorul lumii ține de iubire. Dacă nu ne iubim, se ajunge la apocalipsă. El ne explică cum să ajungem în Nirvana. Realmente el ne face să credem în ficțiune. Eu n-am fost cu el la Balcic. Captivantă, merită să fie citită. Este scrisă frumos și într-adevăr Genovel-Florentin Frățilă se situează între Mircea Eliade și Pavel Coruț.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Am s-o rog pe dna Victoria Măciucă.”
Victoria Măciucă: „Sâmbăta viitoare va avea loc ediția a V-a a Expoziției Grădinii Moșescu. Vă mulțumesc!”
Valeria Manta Tăicuțu: „Și acum să dăm cuvântul autorului.”
Genovel-Florentin Frățilă: „Vă mulțumesc că ați venit! Mama mea este din Măcrina și îi dau cuvântul.”
Costina Frățilă: „Sunt bucuroasă că bunul Dumnezeu a dat posibilitatea ca Genovel să finalizeze romanul Teino Kor, iar mie posibilitatea să fiu sănătoasă, să particip la această activitate de lansare. Astăzi este ziua mea de naștere.
Mi-aș fi dorit să citesc această carte, am răsfoit-o. Aspectul cărții m-a cucerit: deosebit de interesant, copertele și cele două desene. Conținutul rămâne la aprecierea cititorilor. Pe mine personal m-a captivat prin stilul narativ, amplu, diversificat, presărat cu diferite poezii gen haiku, creații personale. Cred că a muncit puternic și mult pentru realizarea conținutului care este amplu, profund și captivant. Prin modul de expunere în cele 33 așa zise capitole, am reținut că viața este un mister, este iubire și creație, că lumea are același temei ca și lumina și anume iubirea. Reiese că fiecare înflorim pe câmpul vieții lumești sub aceeași lumină – care are același temei – iubirea. Aceste infime concluzii după părerea mea, dăinuie volumul romanului.
Genovel te admir pentru munca depusă, pentru insistența și voința de a realiza multe în domeniul culturii. Sunt bucuroasă că și prin munca ta prin talentul tău, numele acestui oraș Râmnicu Sărat câștigă aprecieri și popularitate în țară și chiar peste hotare. Felicitări, mult succes în continuare!”
Genovel-Florentin Frățilă: „Am avut noroc de o bibliotecă mare. Eu sunt un cititor. Poetul de mov nici nu mai știe că a fost la Balcic. Pe 20 iunie mă bucur că a fost dezvelit bustul lui Octavian Moșescu. Sunt impresionat de impresiile create de această carte. Vreau să mulțumesc Consiliului Municipal pentru susținere. Am lucrat cu plăcere. Ultimele capitole le-am scris într-o noapte. Mi-am făcut atâtea gânduri. Cum se va termina cartea?! Tot ce este scris aici este adevărat. După ce am scris-o, mia-m dat seama că se poate citi într-o cheie. După Balcic am fost la mormântul lui Octavian Moșescu. Este totuși un mister. În carte am pus niște întrebări pe care fiecare vi le-ați pus. Răspunsurile le găsiți. Trebuie să o traduc în engleză. Dna agent literar Mita Kapur din India mi-a cerut Teino Kor în engleză. Cartea Dracula, ordinul iubirii i-am trimis-o în limba engleză și ea mi-a dat câteva recomandări de scriere (să scriu la persoana a III-a, să dezvolt personajele) și a apărut Teino Kor. Sunt ușor „nemodest”, dar știu că este bine.
Dacă mai este cineva să spună acum. Dl Constantinescu, vă rog!”
Mihail Constantinescu: „(Epistolă) Chiar acum arunc mănușa,/ Epigrame-i deschid ușa./ După cum cei mulți știu/ Eram doi tată și fiu/ De pe plaiuri câmpenești,/ Eram doi Constantinești./ Iată acum în acest ceas/ Doar eu singur am rămas/ Și acum deci fiind prezent/ Astăzi la eveniment/ Vreau să fac o constatare/ De-o mare realizare./ La cea mai înaltă cotă/ Îi dau cea mai mare notă./ Acum când vorbesc de acel/ Domn Frățilă Genovel,/ Hai cu dânsul în Parnas/ Azi în fascinantul ceas/ Și să facem un popas,/ Că era poet știam,/ Însă nu realizam / Că tocmai în acest an/ Vine și cu un roman./ Știind că n-a fost ușor/ Îi urez la lucru spor!”
Genovel-Florentin Frățilă: „Dna Mioara Donea, vă rog!”
Mioara Donea: „Genovel este un om de poveste. Dna Passionaria Stoicescu mi-a trimis câteva cuvinte despre cartea lui Genovel. ”
Genovel-Florentin Frățilă a dat glas cuvintelor dnei Passionaria Stoicescu (De la sprint la maraton literar): „Într-o lume a multelor cărți scrise pentru sau din aflare în treabă, iată o carte a treburilor de odinioară și de azi, bine documentată, bine gândită, minunat scrisă: Teino Kor, apărută la editura Creator, Brașov, 2024. Autorul ei, Genovel-Florentin Frățilă a debutat cu haiku-uri, premiate la diverse concursuri naționale și internaționale, recunoscut ca un respectabil haijin. De data aceasta, poetul abordează proza, sub forma celei mai dificile și laborioase specii ale ei, romanul.
De profesie inginer, Genovel Frățilă se dovedește un admirabil arhitect, care își proiectează grandioasa construcție (403 pag.), după o rețetă proprie în care îmbină spațiul și timpul, actul creator, filosofiile ancestrale, misterele și decodarea lor, folosindu-se curajos de personaje realeși chiar de propria persoană.
Pe canavaua aventurii, autorul „se luminează” pe sine în mirările și descoperirile pe care le face, și, generos, le oferă asta cititorilor. Tema rămâne cu obstinație condiția umană –„ începând din zorii istoriei și străbătând veacurile până în zilele noastre” – de la Zamolxe, la Contele Ioan Câlniceanu, de la Carol I și Carmen Silva, la Radu și Dora Mureșan, de la Tezaurul de la Peleș, la regele Ferdinand și Regina Maria, de la TEINO KOR și Octavian Moșescu, la Balcic și testamentul Reginei Maria, de la descifrarea tăblițelor – a iubirii, a cunoașterii și a înțelepciunii – la Sighișoara și Prințul Charles, de la Casa Moșescu la Coasta de Argint , încheindu-se cu aventura și călătoria celor 4 „cavaleri ai luminii” – Sandu Măciucă, Poetul de Mov, doctorul Corneliu și Giani (autorul).
Pagini admirabile de mitologie, arheologie, istorie, filosofie, politică, etică, etimologie, în care dozajul între dialog și descriere de natură sau de stare sufletească este echilibrat și grăitor. Exceptând mici pasaje în care concordanța timpurilor verbale e deficitară, Genovel Frățilă se dovedește a fi un maestru al detaliului (peisaj, fizionomie, fiziologie, descriere de monumente, artă, reflecții etc.) „Oricum, viața însăși este mister. Viața în sine este o școală a misterelor, unde fiecare învață continuu propria-i lecție”.Lecția de neuitat a acestui roman este înțelegerea profundă a naturii umane și conexiunea ei cu universul. Organul din corpul nostru care ne ajută prin emoții să decodăm totul este inima: Teino Kor. Dar nu fără iubire, înțelepciune și compasiune.
Drumul de la „sprint” ( vezi și sprinten, iute în gândire și agil în mișcarea sufletului fără a-l tulbura – haiku, 17 silabe) la „maraton” (alergare susținută în timp și spațiu – roman, 403 pag.) nu poate fi parcurs decât de un scriitor adevărat, iubitor de lucruri esențiale, mirat sincer și tentat să descifreze taine vechi și contemporane, folosindu-se de personaje reale și imaginare, într-o călătorie inițiatică, păstrând în itinerarul ei, istorii antice și contemporane, politici idem, geografii schimbate de timp, religii antice preluate și moderne, toate topite în creuzetul unei filosofii personale despre lume și viață, militând pentru o transformare în bine – de conștiință – prin iubire, întoarcere la natură și artă – cu inimă, din inimă („decodorul luxsonant al conștiinței”).
Fericită de a face parte din aceeași „asociație” râmniceană (Asociația Culturală „Octavian Moșescu”) și mândră de a fi „soră” cu Frățilă (augmentativul lui „frate”).”
Genovel-Florentin Frățilă: „Dna Ecaterina Chifu, vă rog!”
Ecaterina Chifu: „Mă bucur că am fost parteneră și am tradus Haiku în franceză. Îl felicit că a avut pe Amazon Dracula, ordinul iubirii!”
Genovel-Florentin Frățilă: Vă mulțumesc, încă o dată, pentru participare și răbdare. Urmează sesiunea de autografe!
Sâmbătă 29 iunie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Aneta Țâru Dumitreșteanu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie: