Fărădelegea lui Călin – Instanțe
Firesc cumva, nefiresc totuși. Obligații zero, mintea însă…. Conștiincioasă. Curioasă. Atinsă de….
Aceste legi subjugate schimbării permanente, după oameni, după…. Unii. Unele. Câteva probleme care ar fi putut scăpa de variile trimiteri la Curtea Constituțională și la momentul scoaterii pe piață să fi fost rezolvate.
Și-n situația Codului de Procedură Penală lucrurile n-au fost tocmai ca la carte. Având nevoie de câteva ordonanțe urgentisime ale guvernelor anterioare, prin care s-a tot amânat punerea în practică, câteva sintagme luate la bani mărunți de Curte…, mai ales una ce a stârnit atâta interes, una despre care s-a vorbit într-o formă apropiată sau alta: „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”. Adică ce mi-e un milion și-un leu, ce mi-s 999.999 de lei și ce importanță are…. Dacă vă este gândul tot la plafonul pentru persoanele în funcție cu delapidări, ați ghicit că acolo băteam, deși cazul prezentat ca și cal de bătaie pentru întârzierea procedurală probabil se referă la altceva. Oricum, din acest motiv adus la neconstituționalitate, o perioadă expresia a fost desființată, prin 2017, din iulie până la începutul lui septembrie.
Finalizat acest preambul poate ne necesar, să încercăm a pătrunde în tainița juridică a legii 134/2010, cod procedură pentru Codul Civil. Eram pregătit să cred că puțin mai devreme ștersesem din greșeală o parte din textul Art. 1. M-am înșelat. Era negru pe alb – încă; deja toate platformele windows nou, telefoanele, vin direct setate cu alb pe negru -, clar și obscur ca bună ziua în timpul unui plafon gros și foarte jos de nori, că: „Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul,…”. Ceea ce românește era tocmai invers. Ceva gen „Codul de față este denumit codul de procedură civilă.”. Lăsând româna acolo unde a ajuns în anii de glorie ai/a mileniului trei, la coșul ignoranței, să intrăm în miezul existenței acestui demers juridic: „… stabilește reguli de competență și judecare a cauzelor civile…”. Practic, astfel, un regulament, mai mult, intern al instanțelor, pentru înfăptuirea „… justiției în materie civilă.”. De-ar fi așa cum spune Al. 2…, am deveni dacă nu de azi, sau de ieri, de mâine mai cetățeni, mai persoane, în adevăratul sens licit, ale acestei țări atinse de lipsa respectului pentru lege. Scrisă ori nescrisă. Deoarece de-alde înfăptuirile justițiare sunt un serviciu public cu scop adecvat: respectare de ordine de drept, de libertăți de bază, de drepturi, de interese pentru cei pe care deja îi știți, persoane fizice, juridice și chiar garantarea și supremația legii.
Acestea fiind stabilite, întregul cod se constituie în procedură de drept comun, dar de materie civilă și se aplică oriunde are legătură și nu există dispoziții contrare. (Art. 2)
Nu se schimbă prioritatea tratatelor internaționale în uz la neconcordanțele și dispozițiile mai puțin favorabile ale legilor române în raport cu principalele ghiduri legislative recunoscute mondial: Declarația Universală a Drepturilor Omului. Constituția și alte tratate comune. (Art. 3)
Iar peste ele, ori cu același rang, tronează regulile dreptului Uniunii Europene, are prioritate, „… indiferent de calitatea sau statutul părților.”. (Art. 4)