Ora de muzică 2 – Africa, the rhythm land (1)
Muncitorescul….
Dintre toate categoriile profesionale, cele artistice nu se pot lăuda că nu cunosc valoarea socială dată acestei date. Ba din contră, și când curge sudoarea din ele….
În ordine pur cronologică, fiindcă altfel proiectele se pot ivi din nimic imediat sau pot trena încă din copilărie. Așteaptă doar momentul prielnic să se lase definite. Adică 1984 nu putea fi un an gol, între Rumblefish (1983) și ceea ce va urma la „diagnosticare”, albumul The Rhythmatist (1985). Și n-a fost. Copeland susținea împreună cu The Police ultimul concert, în martie, în Australia și obținea și o nominalizare la Golden Globe pentru munca (!) la Rumblefish, unde a reușit să conexeze ritmuri tradiționale, electronice, ceasuri, claxoane de mașini…. Vedea-vom Rhythmatist-ul…. Albumul este soundtrack pentru filmul omonim, unde are rolul principal, performând la foarte multe percuții, într-una dintre secvențe într-o cușcă, înconjurat de lei (și se vede lesne că „băieții” l-ar fi mâncat pe dată de n-ar fi fost cadrul și plasa bine priponite; mai pe deasupra, mai să scurme pe dedesubt; e totuși o probă de curaj să stai în preajma lor și să mai și bați corespunzător tobele). Se datorează și pelerinajului prin Africa și locuitorilor acestui continent. Este în coautorat la film. Albumul conține 10 piese ce însumează aproape 42 de minute și majoritatea au nume specifice: Koteja, Brazzaville, Liberté, Coco, Kembla, Samburi Sunset, Gong Rock, Franco, Serengeti Long Walk, African Dream. Filmul, „O odisee muzicală prin inima Africii în căutarea posibilelor căi ale rock&roll-ului” (descrierea aparține IMDB), pe a cărui coloană sonoră și-a încercat mâna de actor și compozitor Stewart, are ca regizor pe Jean-Pierre Dutilleux, jumătatea regizorală a coautoratului, având ca „staruri” alături de Copeland pe Lorne Blair (doctorul), Tisch Raye (zeița) și destule personaje reale, culese în pelerinaj de Copeland, jucând în nume propriu, membri ai triburilor est-vest africane: Giriama, Masai, Samburu, Kamba, Tcuka și Shanga. S-a înregistrat în patru locații de câmp (fields): The Worried Rabbit, Nineveh, Assyria Worried Rabbit și Assyria (din prezentarea AllMusic). Dacă aplecăm urechea la acest onorabil site, analiza asupra materialului concluzionează că albumul a avut căutare doar printre toboșari și printre fanii The Police, deși eforturile sale întru fuziunile muzicale mondiale a rezistat „mai bine decât încercările solo ale celorlalți componenți ai trupei”. Să admitem…. Ritmuri, sintetizatoare cu iz timbral din gama celor numite „atmosferice”, coruri vocale, narațiuni ale lui Copeland. Un album prețuit și azi, totuși, pe platforma Amazon se vinde cu 120 de dolari. Coperta față înfățișează un grup de femei africane adunate strâns în spatele a trei bărbați care levitează (sar; urmărind filmul, am văzut că era unul dintre dansuri al primului trib; onor fotografului care a reușit să-i surprindă în acea poziție). Coperta din spate – cât se poate distinge din ce există pe internet – are o fotografie de fundal cu tandemul girafă – Stewart călărind (și ce maestru este la călărit!), îmbrăcat în negru, iar în stânga sunt șase cadre pe verticală cu Stewart, costumat în același negru, cu cizme, pălărie și ipostaze cu triburile participante. Ceva scrie cu alb și cu negru, dar nu se distinge nimic. Revin la „Să admitem….”. Aveau dreptate cumva. Imaginile filmului înfățișează obiceiuri muzical-dansante ale triburilor mai sus enumerate, încă la mare căutare pentru lumea civilizată din anii 80…. Am zăbovit o oră aproape urmărind filmul. S-a muncit. Sunt sute de fragmente…. Pe zi, pe seară, noaptea, dimineața, prin jungla deasă, prin praful stepei, pe povârnișuri…. Directorul de imagine: Richard Gibb. Coproducător: Simon Thorton James de l Charter Films, Anglia. Asistent regizor și al doilea regizor: Lorne Blair. Cel care a înregistrat tot sunetul filmului: Paul Botham. Cadre adiționale: Alan Root. Filmări din aer și Dutilleux. Filmări în totalitate realizate în: Kenya, Tanzania, Burundi, Zair și Congo. Supervizorul editării: Noel Oliver. Editori: Noel Oliver, Richard Shreiner, Yeu Ben Wee. Editorul de sunet: Reinhard Schreiner. Tot ce s-a înregistrat, „inginerit” (noi nu avem un cuvânt dedicat) și produs în studioul muzical: desigur Copeland, dar și Jeff Seitz. După această distribuție tehnică, urmează la finalul genericului câteva precizări: la Koteja și Ray, muzica aparține lui Copeland și vocea lui Ray Lema; publicarea aparținând Magnetic Publishing LTD.; subpublished – Regatta Music LTD.; administrare – Illegal songs Inc.; servicii adiționale de producție ale Charter Films USA – Michael Wilson; secretariatul producției engleze – Kathy Coleman; reînregistrările mixajelor de la Video London – Colin Martin; mixul final executat la Paul Vitello & Assoc. – Joseph Zappala și Gary Simpson; editori asistenți a Ulla Hoeller, Sam Kolfi și Joe Gilmore; transferul sunetului – Peter Bentley; camera de filmat și echipamentul de sunet asigurat de Crystal Film Assoc. LTD.; procesarea – Kay Laboratories LTD.; echipamente de editare și – JP Enterpises; mulțumiri din partea producătorilor pentru cunoștințele și cooperarea ambasadelor Franței în Brazzaville -Congo și Belgiei din Kinshasa – Zair, pentru sprijinul lui Khalid Khashoggi, al Les Enterprises Duclerc, al liniilor aeriene din Kenya, al UTA, al lui Peter De Mello, Roger Franz, Jean Francois Bizot. Un 1985 c-un „c” încercuit înainte și Copeland & Power la final.
Cu o trecere mai profundă prin muzică data viitoare.
