Propoziții pretențioase – Apupară
Pe ăștia îi iei de puturoși, nu de artiști în domeniu. Oricare.
Dacă nu există și un pic de precipitare, de neliniște în ceea ce faci, parcă nici treaba nu are spor. Te uiți la ce ai făcut cu nemulțumire și la ceea ce urmează cu disperare. Oricum. Era vară când am pășit pe casa trufașiană, fostă ciufușiană și, dacă nu mă înșel, o mică perioadă dudu-ionesciană – după toate zvonurile și câțiva martori urbani care i-au văzut mutra pnț-ministru de interne prin oraș și l-au aprobat ca nepot al doamnei Ciufu; în fine, familie cu ștaif… -, era după-amiază – cauze nesigure la această vreme înaintată a amintirilor: ori Trufașu a fost ocupat până pe la ora 15-16, ori noi am mai fost angrenați în altă lucrare și ne-a mai decalat cu o zi definitivarea -, vipia încă făcea furori și tabla încă îi ținea hangul. Privind de jos: cât este să urci, să scoți cărămida hornului și să astupi la loc? A cam fost. Casa înaltă. Acoperișul abrupt. Posibilitățile de relocare a cărămizilor puține, cu efort și nesiguranță mari. Dacă nu aveam pisicile…. Ne-am fi prăvălit…. Vreo două cărămizi au făcut proba căderii și facerii praf. Le mai scapi, alunecă, se fărâmă, oricât ai încerca să le menții întreci, fie prin ciocănire, altfel nu se desprind, fie prin extragere normală, te trezești cu o bucată în mână și una găsindu-și drum gravitațional către pământ. De fapt nimic nu e în stare să rămână locului în pantă. Fără o opreliște cât de mică fug de parcă le aleargă cineva. Ne-am fi folosit de scară pentru a ajunge sus pe acoperiș, dar cu o treaptă sau două nu ajungea până la streașină. În plus, treaba noastră se găsea în partea superioară a asterelii, încât ne-a aranjat mai bine să escaladăm prin pod, pe o pantă mai moale, pe triunghiul opus celui de la față și de pe el să accedem șontâc-șontâc pe creasta cea mai înaltă până la horn cu sculele și câteva scândurele pentru completarea golului, cu cablul electric, cu drujba electrică și cu foaia de tablă. Cred totuși că atunci sau a doua zi am mai umblat să remediem și câteva burlane.
Deveniți meșteri de remedieri, nu pentru lucrări de la zero, abonamentul la domnul Trufașu își producea periodic efectele. Bune jgheaburile executate de Roth, rele iernile că au dat năvală și le-au mai desfăcut în suficiente locuri cât să necesite o revizie totală. Și nu trecuseră mai mult de zece ani de la inaugurare. Cum și tabla, la fel de bine dată la gata, din cauza depunerilor mari de zăpadă, de gheață, schimbărilor bruște de temperatură, în unele zone a cedat a se mai ține țeapănă și a început să se mai desfacă și să trimită ploaie nu spre pluviale, ci în pod și de acolo peste bietele „țesătoare”. Spuneam că întâi a trebuit să ne aruncăm privirea către locurile unde însuși proprietarul, disperat, însemnase cu creta pe scândură pe unde văzuse că se scurg picăturile, șiroaie sau stropi mici, spre a le identifica mai bine. Unul sus pe tablă, unul dedesubt, în pod, comunicam în privința locului și felului posibilei deficiențe. Eu împingeam tabla cu un băț, strigam „Ia vezi, aici ce este?” și Cristi îmi răspundea „Falț” ori „Creastă” sau „Gaură”. La rându-i făcea un semn pentru identificare ulterioară. Peste 40 de locații cu deficiențe. Pe toate cele patru pante majore. La cele șase luminatoare, niște piramide triunghiulare uriașe, fără rost, exact unde bate lumina, pe est și sud, dar unde și zăpada se depune la adăpost. Ar fi putut sta fix în creastă și ar fi luminat de două ori mai bine, chiar numai două de ar fi fost și ar fi dat acoperișului un aer mai armonic. Cam cum arată clădirea aceea din Melbourne cu cele trei țuțuruguri sau ca în gara de la Predeal. Cu o apotemă ofertantă, cu o aplecare ponderată a vârfului, piramida ar fi asigurat și iluminare optimă, și protecție la ploaie pentru cele două puncte de confluență cu restul acoperișului: scurgerile se puteau produce pe ambele segmente pe toată suprafața lor și cantitatea de apșoară ce se aduna pe cele două laturi expuse ar fi fost mai mică și îmbinările aduse în discuție anterior ar fi colectat mai puțină. Una este să se scurgă deodată un litru și alta o găleată.
