Fărădelegea lui Călin – Cirul civil
De parcă este necesar într-un mariaj și de al treilea. De-alde întârziați la ultima strigare a preotului catolic: „Dacă e cineva care cunoaște un motiv pentru care acești miri nu ar trebui să fie uniți în sfânta căsătorie să vorbească acum sau să tacă pe veci!”. Ori ceva de genul.
Nu știu care să fie momentul ce ar necesita unui… ăla, terț, măsurile de publicitate privind căsătoria. De fapt mă gândesc că ajungând în anul de grație 2024, după cel puțin 24 de ani în care se tot clamează digitalizarea sistemului, se poate ști cine cu cine se ia, ce statut matrimonial are fiecare, dacă oricare dintre ei poate duce conștient măritișul…. De două ori am scris, de două ori am șters, crezând…. Problema care m-a determinat: faptul că discutăm cumva de două lucruri separate, deși colegate doar fiindcă un el și o ea s-au căsătorit și aproape orice face oricare dintre ei ar putea avea repercusiuni asupra celuilalt. Desigur, eu n-aș fi amestecat unele și altele, raportul juridic dintre un soț și un terț cu legile matrimoniale. În fapt se fixează statul, comun – însă nu se poate recunoaște din text precis între cine apare statul comun: între soți sau între soț și terț? -, în care se aplică legislația specifică jurisdicției acelui raport juridic. Dar, aici, la Art. 2595 se conturează excepțiile de la această „fixație” după reședința avută de cuplu la încheierea raportului…. Am omis să precizez scopul acestui articol, declarat în antet: „Ocrotirea terțului”. Practic despre opozabilitate. Deci. Încă o dată condițiile de publicitate. Apoi o chestiune „da-nu”: cunoștea terțul mariajul „… sau l-a ignorat cu imprudență…”. De ce și una și alta? Încă un nitam-nisam: respectate sunt regulile, tot publicitare, imobiliare, normal, lege și imobil ale statutului respectiv.
Scrisesem și ștersesem. Revin. Speța, cumva greșită atunci, se potrivește acum. Vizavi de, credeam, necesitatea ca soții să rămână la o singură reședință, comună. Chestiune care, conform Art. 2596, nu mai este valabilă. Se poate ca fiecare dintre ei să o schimbe. La fel și cetățenia. Efectele acestor decizii sunt „înfierate” de legea reședinței, respectiv legea cetățeniei comune. Dacă amândoi își schimbă casa și neamul – nu avem reperul precis nici aici, nu se discută despre aceeași reședință a ambilor și nici aceeași cetățenie, cum nici nu se poate exclude varianta „fiecare alta” -, regimul matrimonial va privi doar viitorul relației. Totuși. Prima lege pentru aplicarea regimului rămâne singura validabilă. Indiferent de schimbările de….
Cum la bine, așa la rău. Legi și pentru divorț. La alegere. Ale statului unde au reședința comună. Ale statului unde se găsește ultima reședință obișnuită comună, dacă este încă locuită de unul dintre soți la data alegerii regimului matrimonial. Ale statului unde unul dintre ei este cetățean. Ale statului unde au locuit soții cel puțin 3 ani. Ale României. (Art. 2597)
De-ar fi după mine. Nefiind. Că trebuie încheiată convenția alegerii legii necesare divorțului, sau modificată, înainte de pronunțarea divorțului. Și cu o derogare până la primul termen când se ajunge la judecată, ca citarea părților. După mine, n-aș primi cererea de divorț fără această alegere. Dar nu este. (Art. 2598)
Ne noutate. Cum la convenția cu legea… căsătoriei, așa și la convenția… divorțului. De încheiat în scris, de semnat și de datat de către soți. (Art. 2599)
