Fărădelegea lui Călin – Cipul civil
Scăpări. Deh, errare humanum….
Sub efectul fast nefast al latinei publicitare, am găsit nod în papura textului Codului Civil fără eforturi suplimentare. Ceea ce omului i se permite, legii defel. Implicațiile unor exprimări cu omisiuni, deși nu la prima abatere menționată, pot denatura conținutul radical. Sărind direct la Al. 3, „Legea nouă…” are toate șansele să nu însemne ce se dorește înainte. Lăsând deoparte acest neajuns, mai avem unul de sesizat. Însăși existența Al. 3, necesitatea lui. Încă din debut, ideea de alegere a regimului matrimonial prin încheierea unei convenții induce și schimbarea lui prin cea de a treia variantă: în timpul căsătoriei. Nu se precizează când și dacă s-ar limita la doar o singură alegere sau o singură lege. Prima „deficiență” îmi este clar cum ar fi trebuit să fie evitată: „Legea nou aleasă ca aplicabilă regimului matrimonial…”. Care sunt legile, cele ce pot fi alese și înainte de căsătorie, și concomitent cu încheierea ei, și după? Fie legea aleasă, fie legea locului unde se încheie convenția. Cât privește forma…. Alegerea să fie expresă (precisă) în conținutul convenției. Iată și o treia chestiune ce nu mai avea nevoie de noi prezentări. Firește, aplicarea oricărei legi impune respectarea lor și, bineînțeles a rigorilor (aici „exigențe”. Dar pare că este doar un nou caz de împăunare a noastră pe cale juridică: „Când legea română este aplicabilă…”. (Art. 2591)
După o asemenea titulatură, „Determinarea obiectivă a legii…”, așteptările se îndreaptă către trimiteri precise (exprese) la cele necesare și folositoare. Defel. Avem doar un caz, pentru soții ce nu au făcut nicio alegere cu privire la regimul matrimonial. Cum majoritatea nu consideră ceva stringent și trebuincios. Oricum, nici „ofițerii…” sau alți inși ce gravitează în jurul mariajului, la români, nu amintesc sau nu sugerează, măcar, un regim…. Toată lumea însurată se lasă în voia legii căsătoriei. (Art. 2592)
Nu poartă un nume, dar are o serie de reglementări. Legea… cu matrimoniul…. Aplicabilă. Condiții de aplicare a convenției… ce reglementează… alegerea… legii aplicabile…. Punctele de suspensie se datorează bășcăliei ce se impune unei astfel de înșiruiri. Aceeași validitate și pentru convenția în sine, dar și pentru admisibilitatea ei. Ambele litere, a) și b), nu conțin condițiile de capacitate. O altă reglementare: limitele alegerii regimului…. Deci, nu e chiar cum sugerează articolele anterioare. Dovada că subînțelegerea propusă în urmă, lit. d): posibilitatea schimbării regimului… și efectele. e): cu ce vine fiecare soț, ce drepturi au asupra bunurilor și ce regim au datoriile lor. Pot înțelege că se dorește o identificare „precisă” a celor ce aparțin cadrului matrimonial cu un cuvânt anume, însă nu pot accepta – cum nici la liberare nu pot consimți în detrimentul eliberării – împărțeală în locul împărțirii. Se împart (subliniez) lucrurile comune la final de mariaj, la încetare – cel puțin prin divorț – și lichidare a acestuia (să nu își închipuie cineva că se recurge la suprimare de om). Brusc. Formarea loturilor…. Ce să fie ele? Că se și atribuie…. Că se supun legii țării unde sunt bunurile la partaj. (Art. 2593)
O luăm de la început…. Pentru cine n-a reținut cărui sistem legislativ îi aparțin condiții de formă ale convenției…: ori celei aplicabile ori legii locului. (Art. 2594)
