Brigada diverse – (C)e (f)ete!
11 aprilie 2024
Doi ani de război…. Cu Zelenski mai bogat. Deh, îi priește!
Am două cadre luate unor „dame” devenite modele pentru generații de inse ce nu depășesc pragul unei vieți fără țel. Dar nu „doare” această lipsă de perspectivă, ci iluzia în care trăiesc și „mentoresele”, și ucenicele, și chibițele. O Buble depusă pe planeta mega artistelor pe picior de egalitate – cică cel puțin Madonna; însă, ca să aibă corespondent și-n țară, i s-a ales Dida Drăgan – și, din nou, pentru a echilibra reprezentativitatea etniilor, avem și-o țigăncușă, Margherita, interpusă talentelor de talie mondială: se vrea Patricia Kass.
Pe partea cealaltă, a „frumuseții”, două urâțenii: Drăgușanca și Drăguleasca. M-am speriat și nu știu dacă-mi va trece curând. Zona „frumoase și deștepte”: Budeanu – „inteligentă ca Aslan”, Pestrițu – „doxă de cultură”, cu trei la Bac și operele lui Țuțea citite din scoarță în scoarță. Paradigma „celebritate mai mare ca a…”: Vlăduța Lupău decretată mai ceva ca Florin Călinescu. Categoria „tinerețe fără bătrânețe”: Vlochina, ce se ține ca la douăzeci. Primește de la mine și „monstrul lunii”. Secțiunea „Știți că eu…”: o necunoscută, o copchilă lăsată pe terenul muzicii să zburde ca ielele nebune, care „… de mică eu cânt rock”, nu c-ar fi crescut cine știe ce, cu o impresie greșită despre acest „sport” bărbătesc. Fato, The Best nu e rock! Cum n-am înțeles cum acum vreo doi, trei ani Pink a câștigat la nominalizarea ca artist rock. Ultima incursiune în viața tembelismului cotidian feminin. Din clasa primate: o elevă antrenată într-o pozare de-un babalâc cu tânjiri de june.
Era gata să închid bazarul cu bizarerii. Mi-am dat seama că aș fi nedreptățit câteva fețe „remarcabile”. Din soiul „brânză bună în buduf…”: Șoșoacă, „foto-model” comparabil cu Dan Bitman și un ins de-a cărui existență n-am știut până acum, Vâlcan. Nebun jurnalistul. Și un altul care găsește în zece anii diferență, existenți între Mircea Radu, bre, și soția, o „diferență imensă”. Da-ntre Columbeanu și Gabor cât amar de vreme ea? Caseta cu grupuri „altfel”: „fanfara care-ți dă un sentiment aparte”. Da, unul că atâta țigănie nu s-a mai văzut niciodată pe acest meleag zice-se dacic. Dintre soiurile „Dar stai! Dacă…”: o una care a găsit proștii care să-i dea pe curățenia unui birou 250 de dolari și, care ajunsă la astfel de sume, zilnic multiplicate cu cinci, să găsească alți tăntălăi să deretice în locul ei.
Am păstrat ipostaza cu Cipariu și inițiativa sa „noapteadepoezie” pentru a interpune-o unei „poezii” care numai lirică nu poate fi. N-aș fi găsit relația între titlu și conținut de n-ar fi scris de mușchi file și de cele 150 g aferente (Galantar).
O pereche cosmică…. Soarele portal. De invitat acei „descoperitori” să meargă să verifice ei înșiși. Gaura neagră: moarte sigură. Deși cică „ne renaștem…” printr-o gaură albă.
Roboții spun lucruri trăsnite. Cel saudit. Nu mă prea împac cu „ce gest a făcut…”. La roboți se numesc mișcări.
Bietul Charles. Nu s-a răcit bine mă-sa că ăștia îi pregătesc fiului catafalcul încă viu.
Mie prezența Turcancei în viața politică mi se pare o inutilitate, mai mult, o impunitate. Nu i-aș da voie o clipă, nici să deschidă gura.
Ascultați aici: „De partea cealaltă a Soarelui…”. E ca și cum ai cere o cană cu mâner pe stânga.
