Brigada diverse – (C)ai (d)e du(s) (c)are
30, 31 martie 2024
Eternitatea și colosalul sunt impalpabile. Cu precădere când sunt conștientizate. Rar se întâmplă să fiu deranjat atât de tare de știință, de oamenii care gravitează inteligent pe lângă ea și lasă în voia sorții anumite chestiuni, dacă nu cumva toate, să curgă tâmp către populații. Acuzele se adresează direct lor. De ce? Precum absolut toate marile descoperiri, relevări despre univers au găsit combatere, și aceasta, că s-a găsit adamul stelar, că indiciile momentane (dar nu este uzat acest termen, altfel îmi căutam de altele liniștit) chiar situează o oldiest star ca una înainte de crearea universului. Voi dovedi, cu argumentele de acum câțiva ani, că se înșeală. În primul rând să aducem ca probă posibilitățile de observare, limitate și dezvoltate din aproape în aproape. Este notoriu anunțul prin care noul telescop, lansat și pus să treacă dincolo de steluțele pâlpâinde în depărtare (adică până la naiba cu cărți în limbaj popular românesc, chiar dincolo de el) cu privirea, a șocat când în caroiajul fixat de pe pământ înconjurului său (căutați infinitatea de puncte, scoasă la tabla școlară, pe circumferința unui singur cerc dintr-o sferă pe secțiunea diametrului, apoi mergeți mai departe pe fiecare dintre sferele posibile ce se pot cuprinde în sfera dată până ajungeți la centru; acela suntem noi, sigur și mai puțin de infinitezimala divizare a punctului) a dezvăluit în fiecare zonă aleasă, zic ei, miliarde de galaxii. În al doilea rând că și punctele au puncte și miliardele de galaxii ascund, fiecare, alte miliarde, la care cu ochiul zgândăritor tehnologic încă nu am ajuns. Deci cea mai bătrână și gârbovă clocotitoare de materie incandescentă este ferită încă de neliniștea umană de a o afla. Și cea mai mare problemă este cu totul alta. Ou, găină. Creație. Big-bang scos din ecuația nașterii acelui prim univers științific. Scos și Dumnezeu din cărți, căci ,,la început nu era nimic” o are potrivnică acum măcar pe această Matusalema a materiei.
Declarații pe aceeași temă. Spațiu. Urmăream emisiunile lui Carl Sagan cât să-mi fi rămas în minte episoadele despre: compoziția materiei umane, când luând proporțional substanțele din care organismul omului este format, apă, carbon, fiecare cu ,,la sută”, puse într-un recipient n-au dat la iveală nicio nouă viață; călătoriile cu viteza luminii executate cu doi inși pe o motocicletă, ca să se ,,demonstreze” teoria einsteiniană, cum un ins lăsat pe o bancă în fața curții, copil, la un tur de an lumină l-au găsit de 80 de ani; în fapt, după teoria aceasta, el ar fi fost oale și ulcele, ceea ce certifică faptul că mersul nostru în viteză maximă (he, he!, chiar și viteza luminii a fost depășită) este de melc. Însă știrea ivită abia acum, nu se referă la chestiuni sofisticate, ci la cele cu care omul a fost dotat: la miros. Cum că în spațiu miroase pestilențial, încât ai crede că dincolo de atmosfera înmiresmată a Terrei este Iadul. Aș da să-i cred de nu m-ar împiedica modul prin care se face alimentarea cu gaz vital (și el o materie solidă, dar cu nenumărate goluri): prin mască sau în recipiente perfect etanșe. Combatere? Ar fi un punct de vedere: acela că ieșirile în afară se produc cu ajutorul costumelor, care introduse în interiorul habitaclurilor ar emana mirosuri. Fals. Ele se introduc în camere speciale și se sterilizează. Altfel în câteva ore, astronauților li s-ar cânta aleluia, brother!
…………….
Și se mai întreabă unii, puțini în comparație cu cei mulți, cum de…. Nu ne prăbușim, nu murim, nu se sfârșește lumea doar pentru că uzanțele s-au schimbat și interesul pentru clasic, riguros a scăzut definitiv sau s-a transformat, funcționând după instinctele primare. Un domn, nu-l cunosc, după un istoric al acelor cunoștințe pe care ar trebuie să le știe și să le uzeze un copil pășit prin școală, pe stadii de pregătire, cele patru, zice cam așa: astfel aș gândi programa și manualele pornind de la ce nu știe un tânăr. Și ce crezi dumneata că nu știe? Nepunând problema ce ar trebui să știe și mai ales la ce i-ar folosi. Peste acestea nu se opinează și altfel: știi tu, profesor, îndrumător, ce știu majoritatea tinerilor? Îl și vă asigur că nu! Ați fi uimit, și deja știți, câte.
