Spații culturale nr. 1 (13)
Raftul cu cărți
NICOLAI TĂICUŢU
Locuri în mine, Valeriu Sofronie, Editura Olimpus, 2008, 181 pagini. Simplu şi la obiect autorul spune: „Dedic această carte trecătorilor prin Oraşul cu un singur locuitor.”. Filosoful şi-a creat un oraş „cu totul şi cu totul” din poeme şi este locuit doar de el. Vizitaţi acest oraş! Podul vă va fi coborât şi porţile vă vor fi desferecate de însuşi Valeriu Sofronie. Bucuraţi-l, că o să aveţi pentru ce!
RÂMNICU SĂRAT – itinerar subiectiv, Răzvan Theo Chirac, Editura Rafet, 2008, 138 pagini. Prefaţatorul cărţii, scriitorul Traian Gh. Cristea spune: „Cartea de faţă… este un dar de suflet făcut Râmnicului Sărat”; „…această lucrare constituie o pledoarie convingătoare în favoarea cunoaşterii, preţuirii şi protejării tradiţiei spiritualităţii aşezării de pe malul stâng al râului Râmnic.” Într-adevăr, o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca vreunui râmnicean, de aici şi de oriunde.
Misterul golfului sălbatic, Mariana Vicky Vârtosu, Editura Andrew, 2008, 85 pagini. O carte editată în secolul XXI, dar cu parfum de secol XX. Autoarea ne-o prezintă astfel: „Pagini dedicate exclusiv (?)… romanticilor. Şi tinerilor, îndrăznesc să sper. Ori, poate… celor ce doresc să mai descifreze câte ceva din eternul feminin. Să afle de ce, cum, de unde, cât, cum, care-i fărâma de mister?! Cine ştie, poate… eternul masculin?!”. Poftiţi şi acceptaţi oferta!
Vulturul Ilie, Bucur Chiriac, Editura Raluca, 2008, 74 pagini. Cartea de versuri pentru cei mici este la a doua ediţie. La prima ediţie a purtat titlul dat de Marin Sorescu – Ultimul zăgan. Vulturul Ilie, a existat cu adevărat în zona Buzăului şi, aproape domesticit, a devenit personaj de naraţiune. Corneliu Ştefan spunea la apariţia primei ediţii (1988) şi noi ne raliem: „ Cartea e o mică sărbătoare literară.”
MIRE PE GEAMUL OGLINZII, Plopeanu Petrache, Editura Olimpus, 2008, 250 pagini. Plecând de la o gândire poetică specifică, autorul însoţeşte fiecare poem al cărţii cu câte un excurs, de cele mai multe ori existenţialist. Şi, dacă poemul este cel care pune „problema”, excursul (prezentat într-o mare varietate de forme) vine cu „tămâierea”, parcă să uşureze perceperea poetică şi să mărească valoarea artistică. Vă asigur că se poate citi şi sentimental, în tihnă, acum iarna, „la gura sobei”.
Aproape de origini, Oprea Horia, Editura Olimpus, 2008, 208 pagini. Autorul precizează din capul locului: „… lucrarea propune cititorului o altă modalitate de prezentare a istoriei, prin reflectarea acelor acţiuni şi iniţiative care în decursul vremurilor au determinat progresul omenirii.” Este o carte condensată, cu istorisiri scurte, spuse cu har, despre „civilizaţia Mesopotamiană” (cap. Civilizaţie), dar şi despre apariţia poşetei, a rujului sau a tricoului (cap. Vestimentaţie). Între aceste două capitole se desfăşoară celelalte: Cartea şi tiparul, Transporturile, Arme, Oraşe, Doctrine religioase şi politice, Ştiinţă şi tehnică.
Valeriu Sofronie
Camera mortuară
camera mea mortuară adună poeţii
şi-i întinde pe cimentul alb
pe unii în rime împerecheate
pe cei mai mulţi la întâmplare
ca versurile acestea
eu calc printre ei
şi le privesc mâinile
care n-au avut frică
să facă semne în lume cu degetul
acum poeţii nu mai pot vorbi
eu trec prin dreptul lor
şi le citesc câte un poem
e ca şi când aş deschide un robinet
râuri de şampon
spală polinoamele umane
de cuvinte care nu au vrut
să fie molfăite
prin bucătării şi WC-uri
se scurg cuminţi în canale
şi mai departe în râuri şi mări
le iau păsările în cioc
când lucesc în solzii peştilor
şi le varsă o vară fierbinte
peste noi
când se apropie de mine
ies în întâmpinarea lor
cu tablele mele de piatră
(din volumul „Locuri în mine”, Ed. Olimpus, Rm. Sărat, 2008)
