Propoziții pretențioase – Antiton
Ca să reziști, ai fi avut nevoie să fii puțin dereglat fiziologic. Anosmia rămânând diagnosticul potrivit pentru….
Apăi de când mă știam, colțul stâng al străzii Alexandru Sihleanu, cum privești către curtea spitalului, fusese în cea mai cruntă ruină. O parte, cea din colț, mai acătării, dar rămasă după ani părăsită, și în continuare un soi de acaret căruia nici grajd nu l-ai fi putut numi, nici magazie, cu atât mai puțin casă de oameni. Strângând într-un cuvânt descrierea locuitorilor: animali. Deși neacordat în normele celei mai mari stricteți, exprimarea le vine mănușă. Ca ani și ani m-am mirat cum doi din acest grup de… aproape neoameni au ieșit mai sănătoși și s-au dus pe la casele lor. Băieții, fiii cuplului Columbina și Arlechin. Ea rujată strident, pudrată excesiv, cu o alunița, fardată cât să arate ca o paiață. În mizerie. Cea mai mizerabilă. El…. O mutră de bețiv notoriu, ceea ce și era în fapt, mic de statură, cu o cămașă alb-jegoasă, cu mânecile suflecate vara, tăietor de lemne, cu un păr rar și dezordonat ce anunțau o chelie deasă. „Mândra” stătea ferită de soare în casă cam toată ziua, când și când ieșea cu o albie din camerele fetide – ale Miței, vecina noastră, albii conțineau o apă nu atât de murdară, deși la vremea copilăriei nu credeam că se pot scoate zoaie mai murdare de atât -, după lăiere – a ei -, căci avea gând să iasă în lume, cum vă spuneam, ca o pațachină. La o astfel de priveliște vomitai instantaneu dacă nu erai deprins cu așa ceva, ca apoi să te apuce apepsia și să nu te vindeci decât după o perioadă nu mică de timp. Nu dăduse genetic greș cu băieții, însă cu fetele își ratase cariera de mamă. Cea mare, după Vasile Coțăilă, dusă definitiv cu capul, cea mică nu de prima dată. Părea că urma linia fraților. Părea, fiindcă sângele apă nu se face și nici sănătatea mintală nu rămâne intactă. O luase la vremea pubertății razna și hălăduia și ea ca și soră-sa de nebună prin preajma casei și pe stradă. Nu le-am mai văzut de câțiva ani. Or mai fi, n-or mai fi? Pupăza a bătrână știu că a murit, „columbinul” hăt, de prin anii 90. Le-o mai îngriji cineva?
Patruzeci și ceva de metri. După măsurătoarea ochiometrică de pe net. O întreagă nebunie doar la stradă, pe Alexandru Sihleanu. Socotiți și partea după ce faci stânga spre liceu și: dosul spre Agricol, o bucată de clădire devenită limită de proprietate și toată laterala cu ultimul vecin de pe Sihleanu. Îmi dau seama că pentru acei ce cunosc ca pe-un cal breaz clădirea (și întâiul „întemeietor”) se întreabă pentru ce ai mai avea o cale de acces când din drum pare un monolit ce ar ocupa întregul teren. Greșit. Vali Fasole a fost deștept până la a-i păcăli pe bieții oropsiți loviți genetic în moalele capului. Mai de gura vecinilor, mai de frica lui Dumnezeu, mai, probabil, din pricina împotrivirii – fie a lui Coțăilă, fie a mă-sii și fratelui -, degeaba antepui țara la cale, degeaba ești apelant la rațiuni și divinitate, degeaba cauți în sine fărâma de milă când ți-e firea…. Așadar, din vechea casă a Columbinei Chințoiu a păstrat o cameră și calea de acces spre ea, pe un fel de gang. Nu-mi amintesc dacă mai avea geam – spre stradă -, însă și de-ar fi, în metrul dintre cameră și mastodontul cu etaj și mansardă nu pătrunde niciodată soarele. Poate doar un fir când ți se urcă vara în creștet.
