Spații culturale nr. 1 (5)
Mihaela Malea Stroe
Peisaj în bătaia… inimii
Ispitei rănii se dedă copilul,
Prunc preacurat pe mirişti alergând.
Sub geana lui se odihneşte cerul
Şi stele-nmugurite are-n gând.
În frăgezimea tălpii-s încrustate
Trei visuri, şapte basme, nouă flori,
Dor de amurguri, dor de răsărituri,
Un şoim, o stea de veghe, trei păstori.
Din umbra lui, lumină se înalţă –
Poveste-n zbor de înger jucăuş
Şi roua dimineţii îl alintă
Când îşi adună palmele căuş.
Adânc privind, citeşte rostul lumii
– de unde vine, încotro se duce –
Iar paiele şi spinii de pe mirişti
Sunt primele piroane-n tălpi, pe cruce.
Gândul de seară
Pe malul nopţii stau şi primenesc
Încrengătură aspră de cuvinte,
Privirea vrea-nţelesul dinainte…
Înveşmântată-n stele – amuţesc.
Încet şi cald mă-ntr-aripează zorii,
Lumina mă atinge blând pe frunte
Şi îmi dispar şuviţele cărunte
Şi ridurile mi le dau uitării.
M-ai fost numit fiinţă infernală,
Că prea de tot uitasem să iubesc
Mă-ncarcerase, în triumf lumesc
Şi-n griji nătânge, viaţa hibernală.
Acum mă lămuresc şi-ţi dau dreptate.
Spinos, cuvântul tău mi-e tare drag,
E mână ce se-ntinde peste prag,
Poemul e, gonit ieri din cetate.
Mă izbăveşti de lacrimile mumii,
Vin întru tine, îţi ascult chemarea
Şi te iubesc. Aşa cum numai marea
Iubea pământul, în pruncia lumii.
Ipostaze
Sub pleoape,
Sub frunte – zbaterea cuvintelor.
Ustură
Ochii mereu deschişi
Spre înlăuntrul fiinţei.
Rost. Rostire.
Naştere.
**
De ce nesomnul din noaptea aceasta?
Neodihna ceasornicului,
Retuşul ultimei dimineţi
Pentru verbul ascuns
în materie.
Persoana întâi singular
Căutând
celelalte persoane.
***
La mulţi ani, beteală, brad,
Sarmale aburind, cozonaci,
Vinul, pâinea, renovarea timpului,
Cadouri-reflex.
Tăcere. Neclintire.
Veselia altora, colinde pe stradă,
Beţia, emoţia vecinilor.
Sărbători de iarnă. Secetă.
****
Din mine spre mine,
Spre tine, spre voi mai alerg, mai alunec…
Cu gând nerostit înserarea-ncovoi şi o-ntunec.
Lumina e…
Unde?!
Pătrunde
Aproape, sub treptele-ape
Urcând spre izvor.
Frica de dor
Despică trecând
Jumătăţi de cuvânt.
Găsitorului recompensă…
Am pierdut un inel; mai târziu
un pariu, o vacanţă; apoi
o sumă oarecare de bani,
o speranţă,
o mulţime de ani; rând pe rând
– un titlu, o şansă, un tren, un taxi…
un reportaj, o răscruce de gând,
un ocean de cuvinte,
câţiva paşi înapoi – „a avea”,
şi „a fi” – câţiva paşi înainte,
vreo doua cristale de lacrimă,
un colaj de-amintiri,
insomnii şi regrete, zborul din aripă,
un fior,o privire, un ceas elveţian,
o conferinţă, un start.
Pe aproapele meu l-am pierdut. L-am uitat.
Am dat anunţul corespunzător
La mica publicitate:
Găsitorului recompensă…
Le-am tot cautat – în zadar şi-n neştire –
În afara mea, înlăuntrul lor…
Le-am găsit, mai apoi –
dintr-o dată pe toate –
În cuvântul Iubire.
Anotimp
Din vară vin,
Spre tine alerg înfiorată,
În mine-şi creşte dorul
Un zbor înalt şi lin.
Pe la răscruci de gânduri
Ne regăsim, deodată, sub arşita chemării,
…şi tot ne mai iubim.
Restul e trecere…
Când ai plecat, m-am despărţit de mine.
Şi n-am mai fost cum aş fi vrut să fiu;
Iubindu-te, nu te-am pierdut pe tine.
În partea ta din mine
E pustiu…
