Fărădelegea lui Călin – Cepul civil
Ocolesc, chiar dacă îmi mai scapă și mie, de la o vreme, conjuncțiile, adverbele… identice. Presupun că am rămas printre puținii….
În Art. 2531, odată cu prescripția curg… „de la”-urile. „… de la împlinirea unui an de la data…” Mai erau…. Se puteau aplica cu succes „după”, „din momentul”, „imediat după”. Nu avem în față o lucrare beletristică, deși uneori încearcă să-și dea aere docte Codul Civil – și mă mir de lipsa expresiilor în limba latină, cum și-o arogă prin sălile de judecată, pe la televizoare juriștii -, însă puțină atenție merita acest îndrumar de bune relații între indivizii unei societăți civilizate, așa cum ne place să ne spunem. Despre vicii se chitește articolul și de ziua când se pornește cronometrul acțiunii. De altminteri personală, căci statul nu veghează, măcar întâmplător sau prin sondare dacă au apărut disfuncții relaționale. Pentru bun transmis sau lucrare executată, „… alta decât o construcție…”, trebuie să treacă un an de la recepție ori predare. Totuși, dacă viciul este descoperit înainte de acest termen, prescripția începe odată cu descoperirea. Aceleași reguli pentru construcții, dar termenul de curgere începe după 3 ani de la recepție. Lucrări curente…. De așteptat numai o lună sau trei pentru cele iterare anterior. Ajunserăm și la faza cu nevoia unei specializări pentru a verifica de-s toate bune și la fel de multe ca atunci când s-a convenit în contract. Suntem lămuriți de ce una, trei sau 18 luni. Al. 4 ni le oferă ca termene înlăuntrul garanției, timp suficient și bun în care viciile trebuie să apară. Neapărat. Însă a nu se confunda cu garanțiile speciale, legale ori convenționale. Intră așadar aici pentru prescripție și termenele de valabilitate ale produselor.
Suspendarea prescripției. Dacă a început sau încă nu a început să își urmeze fireștile efecte. Fraza de început a Art. 2532, în sine și separată de prescripție, este și haioasă și fără o legătură directă cu legislația. Pare mai curând o constatare de instalator, exceptând prescripția din capul locului: „… nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă, ea se suspendă.”. Căsătoriții, „până când…” și neseparați „… în fapt;”. Suspensivi tutorii, părinții etc. și persoana incapabilă de exercițiu, pe durata ocrotirii și socotelilor ce „… nu au fost date și aprobate;”. Orice persoană care a dat spre administrare bunuri și administratorul/ii lor, în aceeași manieră cu datul de socoteală din urmă. Cu „suspendare” și cei ce nu au ni i capacitate de exercițiu, nici reprezentant legal. Dacă anterioarele sunt credibile, la punctul cinci ascunzișul debitorului față de creditor pare incredibil. Ascunderea existenței datoriei din partea debitorului face din creditor un idiot, necum un ipochimen care a împrumutat pe altcineva, care a încheiat un contract și a fixat termene de rambursare. Cât despre exigibilitate, nu numai actul o poate cere, ci însuși creditorul. Să-i ascundă debitorul ceea ce creditorul a dictat cu stringență? Atunci e dus definitiv cu capul. În ultimele 6 luni ale prescripției ea se poate suspenda dacă se poartă negocieri între părți. Când credeam că astea au fost…. La punctul șapte, o anumită acțiune se poate demara prin proceduri prealabile, fie reclamație administrativă (noutate), fie împăcare sau multe altele, cu condiția să nu fi cunoscut rezultatul (și-atunci cine putea să știe, din moment ce măcar încercarea de împăcare se face între cei doi, cele două părți?), dar nu mai mult de trei luni se suspendă prescripția. Ești la răzbel militaire, se suspendă prescripția, chiar și pentru civilii participanți. Forța majoră suspendă și ea prescripția în favoarea celui vizat de ea. Dar, forța majoră să nu fie temporară (și care nu e?). Valabilă totuși pentru ultima jumătate de an a prescripției. Punctul 10 m-a dat pe spate: „în alte cazuri prevăzute de lege.”, după tone de puncte și explicații particularizate.
