Brigada diverse – (R)iga (ș)ampionilor
13 martie 2024
M-aș bucura dacă individul, măcar la nivel superficial, rațional de astăzi să lase în urmă „marile fapte” ale „marilor oameni”. Cum și lui Ceaușică i se tot pun pe seamă nesperat de nemeritate realizări, și știm bine cine a trudit pentru lucrușoarele care încă mai stau în picioare și doar datorită dezinteresului din ultima vreme, și primei coroane princiare române i se scot de prin arhive tone de…. Și sunt sătul de privitori mulțumiți că alții trudesc în numele lor. Și mai sătul sunt de cei care nu văd înaintea „venirii” câte unui salvator de națiune nimic. Țara parcă era pustie, poporul neputincios și leneș deopotrivă, sărac lipit. Și mai indignat, profund, nu de miile de kilometri de cale ferată, care nu lui Carol i se datorează, mai citim și știm ce împrejurări i-a demarat și cine a finanțat lucrările, visteria împărătească era prea mică pentru o investiție atât de mare, austriecii, englezii și nemții și le-au asumat, nici despre rafinării nu poate fi vorba, cu totul, alții începuseră a se deda la…, frații…, ci de nemărginita dorință a „românilor” de a se împuia subit după plecarea forțată a lui Cuza, bucuroși că regele s-a întronat, dublându-și aproape menajeria de puradei. Mai sunt câteva chestiuni. Le las totuși baltă, vremurile acelea au apus și nu se vor mai întoarce.
Un rău se taie de la rădăcină. Cum și încurajarea „poeților” ar trebui stopată. Ne-am obișnuit să recurgem la jumătăți de măsură, să spunem „N-am nimic cu el, e treaba lui” și să ne vedem de treaba. Și nu facem bine. Dacă și liga campionilor de fotbal a ajuns vers și microbistul fire melancolică și sensibilă, apăi să-mi dați voie să le spun celor ce încuviințează trecerea lor în rândurile liricii că se pot lua de mână și îneca în ce apă doresc. Așa se ucide literatura și se futilizează actul creativ beletristic. Și ce dacă era martie?
Lui domn Cristoiu îi arde de șagă și vizionarism. Nu știu ce sondări personale l-au determinat să preconizeze puhoaie de cetățeni venind la vot.
De astă dată, Nostradamus și-o strofișoară ce repune pe jar lumea. Trei duși „la nimic” de Antihrist, război de 27 de ani, (numai) eretici morți (nu știa el că sunt morți încă de pe atunci) și prizonieri alungați (dar-ar! cine a mai auzit de una ca asta?) și sângele, corpul uman, apa înroșită, pământul salută. Eu bănuiesc viziunile lui N. de iz filmografic. Și dacă i s-au arătat nălucile viitorului, sărmanul nu a știut că provin dintr-o rețea de televiziune.
Dacă nu începe războiul de aproape 30 de ani, sigur vor urma 30 de privilegii pentru rasa neagră. Iaca la Londra, spectacole doar cu și pentru negri. Peste tot numai negri.
Știți cum pică afirmația lui Năstase câte case? Ca…. El cică ar alege ori sistem prezidențial ori parlamentar. Mai sunt și altele viabile în România? Pe care o alegi, bade, p-aia neagră, sau p-aia albă? O aleg pe cea albă sau pe cea neagră.
Soluțiile găunoase de la alții vin. Cică randament 80 la sută. Nu mai pui că s-a ridicat ditamai mastodontul de beton, că s-au fabricat și montat fierătănii cu nemiluita și au fost necesare și combustibil, și energie electrică, și utilaje și oameni. Cum să consumi 100 de MWh și să întorci în rețea numai 80?
Ne putem muta la spital. La câte miliarde sunt pompate în sistemul de sănătate și la ce reclamă se face pastilelor, e trai nineacă pe banii babacilor.
