Fărădelegea lui Călin – Cehul civil
Am tras o sperietură…. Crezând că lista meseriașilor din articolul lăsat în urmă se repetă la următorul.
Tot la an se reduce prescripția Art. 2521. Dar vine cu „Alte cazuri”. „Locuiesc” și eu în filmul Al. 1, însă n-aș produce nici măcar dușmanilor mei o asemenea daună. Pasă-mi-te încasatorul biletelor unui spectacol neținut este „iertat” după un an dacă nu i s-a imputat restituirea micilor sume strânse din vânzare. Atare termen se uzează pentru acționarea în justiție a părții contractuale care are ca sarcină transporturile de bunuri și dacă a apărut o deficiență în executarea lui. Nu aceeași perioadă rămâne pentru transporturile succesive, se mai adaugă doi. Ani.
Cine pierde dreptul de acțiune după perioada stabilită, poate cere totuși un nou termen. Să fi fost măcar în necunoștință de cauză și încunoștințat să nu aștepte mai mult de 30 de zile ca să înainteze cererea către organul din jurisdicția de care aparține. (Art. 2522)
… sau cum decurge, vezi doamne, prescripția extinctivă. Și precum povestirile, ele-n cele cinci etape, și prescripția, într-o primă secțiune, pornește cu… „Începutul…”. Adică – fiindcă atât pot vedea în imediata proximitate – prescripția este precum universul din teoria computerului: o știi, creează efecte, nu, e ca și cum n-ar fi. (Art. 2523)
Iar Art. 2524 are izul shakespeare-ian „to be or not to be”: „… de a da sau de a face”. Trimitere – sau cum am prins zorzon la ureche (dintr-o poezioară a mea) pe la unii…, „trimetere” – la execuția obligațiilor, ceea ce determină prescripția să-și împlinească sorocul în termenul fixat din momentul în care e musai ca obligația să fie onorată, dar la cerere și fără întârziere. Abia acum n-am mai apelat la dex pentru a revedea, nereținând niciodată, sensul „exigibil”-ului. Sper la limpezime și directețe și pe viitor. Celelalte cazuri sunt strict legate de termenul și condiția suspensivă (nu cumulate, pentru faptul că nu sunt identice), ambele determinând la finalul lor startul prescripției, de fapt începutul curgerii în sens invers a datei când acțiunile de contracarare, pe căi judiciare, nu mai pot fi inițiate.
Era clară stipularea conform căreia actele anulabile, anulate, desființate din orice cauză legală dau posibilitatea celui care a prestat, deși nu era necesar și nici licit, să acționeze partea vinovată pentru recuperarea prestațiilor, numai data nu fusese, până la Art. 2525, stabilită pentru prescriere: a hotărârii desființării actului; devenirea irevocabilă a rezoluțiunii (parcă nu tot desființare este).
Tot din trecutul contractual – de pe la transport – reținusem cum merge și care ar fi obligațiile și drepturile părților, dar și stringența executării. Determinând iarăși apelul la exigibilitate, obligațiile succesive, dacă sunt cumva de sine stătătoare, pot derula prescripția când fiecare devine exigibilă și în același sens și când toate compun un tot unitar, deci când se cere de la toate executare la comanda beneficiarului sau „creditorului” (mi-a fost la îndemână). (Art. 2526)
O situație particulară: contractul de asigurare. Momentul zero al prescripției: plata primei, indemnizației sau a despăgubirilor. (Art. 2527)
