Cotețul cu metafore – Pământul
pământul
pământul
își ține primăvara în buncăre
spre a nu fi pătată de
noroi și sânge
pământul
își plânge cernoziomul
ucis de ogivele înfipte-n el
pământul
se uită spre cer
și nu mai vede decât zborul
păsărilor de oțel
pământul ăsta
arat, bombardat, otrăvit
întoarce și celălalt obraz
răbdând și gropile de bombe
și gropile de sicrie
cu toate astea
același pământ
luat pe bocancii copiilor-soldați
mai are inima
să aștearnă în calea lor
verdele ierbii peste rănile armelor
covoare de flori pentru șenile
și ramuri de salcie înmugurită
înaintea morții…
