Spații culturale nr. 2 (3)
Prietenii noştri, editorii
sau
Cazul Stoiciu – Editura Vinea
LIS la Bacău, 2008
Minunata noastră viaţă literară nu priveşte doar
relaţia scriitorului cu publicul său (atât de
numeros!…), cu Uniunea (atât de maternă!), cu instituţiile
premiilor (atât de corecte!), cu revistele literare (care îl
umplu pe scriitor de bani! – scuzaţi curofonia abia comisă),
ci şi bunele relaţii şi vecinătăţi dintre scriitori şi edituri.
Cunosc, de pildă, edituri la care apar numai autori
străini şi care sar ca arse atunci când le întrebi ce scriitori
români au publicat…
Altele te publică la nişte preţuri astronomice şi, drept
mulţumire, îţi pun tot tirajul în braţe, pentru că nu vor să
îşi încarce librăriile cu opera ta…
Altele şi-au făcut un nume bun cu scriitorii români,
dar nu lucrează cu ei tocmai ortodox. Ortodoxia literară,
vezi, nu face bani!
Ca să ilustrăm acest din urmă caz, vom oferi un
exemplu. Bunăoară, poetul Liviu Ioan Stoiciu, care şi-a
tipărit spre sfârşitul anului trecut la Editura Vinea
volumul de poezie Craterul Platon, nu a putut intra totuşi
în posesia propriei cărţi… Adică a niciunui exemplar,
deşi întreg tirajul a fost plătit!
Facem precizarea că volumul cu pricina, scris de
L. I. Stoiciu, este ilustrat de doctorul-fotograf Dan
Alexandru Taban, membru al U.A.F. din România şi
că, pentru editarea lui, domnul doctor a plătit suma
de 3.000 de euro. Pentru aceşti bani, editura s-a
angajat verbal să tipărească
300 de exemplare. Adică un
exemplar costă 10 euro!
Iată, însă, că domnul doctor
primeşte doar 100 de exemplare,
iar L. I. Stoiciu niciunul. Să
înţelegem că 3.000 de euro
(mult peste 100.000 de lei vechi)
au fost prea puţini pentru o
carte de 96 de pagini, format 20 x 19 cm, cu 14 planşe
color? Să înţelegem că, după ce încasează contravaloarea
tirajului, cineva scoate la vânzare cu 300.000 lei vechi
aceleaşi cărţi pentru care şi-a mai primit o dată banii?
Adică editorul încasează de două ori bani pentru aceeaşi
carte? Este cazul Stoiciu – Editura Vinea singular? S-a mai
fript cineva cu Vinea sau cu alte edituri?
Povestea volumului Craterul lui Platon a răsuflat la
Focşani, unde el a fost prezentat în cadrul Salonului Literar
Dragosloveni (13 – 14 decembrie 2008). Incidentul nu s-a
rezolvat nici până azi, şi el a făcut o bună impresie celor
aproape 80 de scriitori invitaţi din Bucureşti, Chişinău,
Iaşi, Cluj, Târgu-Mureş, Satu Mare, Piatra Neamţ,
Ploieşti, Galaţi, Buzău, Focşani, Piteşti…
Poetul LIS este bântuit de noroc… El se află în
situaţia de a fi publicat o carte pe care nu o posedă, pe
care nu o poate vinde şi, mai ales, pe care nu o poate
dărui nimănui… O carte care, într-un fel, nu există…
Altfel, vede toată lumea că în cultură sunt şi persoane
care ştiu să facă bani. Atâta doar că prosperitatea unora
este pierderea altora.
V. D.
MARIAN RUSCU
ploaie şi dans frământat
caut ploaia potrivită
pentru un dans mândru şi trufaş,
un dans în doi
cu îmbrăţişări şi piruete neexersate,
pline de foc viu şi ger înăsprit.
un dans încins,
de curcubeu cunună,
cu flori de măr presărate pe umeri
şi creştet.
caut ploaia potrivită
din rod de lumină,
din rouă de lună,
pentru un dans frământat în suflet.
brânci în bâlci
e suficient să scoţi capul în lume şi…
– e-adevărat?
te întreabă de la primul
până la ultimul cunoscut,
necunoscut.
– e-adevărat?
ţi-au pus transpiraţie în sânge?
doare?
– pe nimeni nu doare ce mă doare
pe mine
şi apoi pe mine mă doare ce mă
doare pe mine.
– au folosit ghilotina?
te-au bătut?
– doar câte un brânci în bâlci
suficient de a rămâne pe cadran
între minutar şi orar.
– cum?
– aşa. câţi dintre voi, întrebacii
aţi călărit secundarul ?
– vai mie, ce pot face?
– ascunde-te! ar fi mai bine!
apropo, nu-i adevărat
actor, public şi comèdie
şi el şi ea se jucau prefăcut
imitând monştrii sacri în spatele
scenei.
de ce în spatele scenei?
acolo s-a strâns publicul
venit de la seceriş,
în costume naţionale,
odată cu turma.
adunaţi de cărările coborâte
dintre stânci şi văi.
unii de-a dreptul au zburat
prin verdele feciorelnic,
pe spinări de mânji turbaţi,
la cingători cu storcăciuni de
teascuri.
alţii, cu bocancii de lut
îşi apăsau urma, la cuşmă,
cu pana de vultur încă brează.
– să înceapă odată!
vrem să râdem!
vrem comèdie!
şi nu mai ne spuneţi poveşti
cu desdemona
şi nici de adormit copiii!
vrem să râdem!
să fim veseli,
să fim fericiţi,
că de-aia trăim!
şi el şi ea s-au speriat.
cum să joace o piesă
pe care nimeni n-a scris-o?
s-au dus nouă mii de ani
şi nici în ziua de azi
nu se ştie nimic despre ei.
drumul, petrarca şi teama de oţetar
drumu-i pe drum, vine-acum şi nu
oricum
şi zâna-i goală, goală puşcă.
de pază, am pus la capul somnului
o fotografie de pe când era
vişinul înflorit, hăt…, prima
dată.
fercheş, nu altcumva.
întâiul meu portret
are faţă de samurai neînvins.
petrarca 8,
cu îngerii la braţ
bate în vise cruciaţii.
neonul din faţa curţii
dă o atmosferă de real insuficient.
e linişte.
în linişte creşte,
prinde bărbăţie sau, de ce nu,
feminitate!
orgia zilei ce va să vie.
drumu-i pe drum, vine-acum şi nu
oricum.
– scuteşte-mă, ştiu, nu mai
continua,
încetează, ajunge… da… da…
sunt vinovat, recunosc,
eu am dat bun de tăiat oţetarului
mi-era teamă de el.
m-am rugat pentru sufletul lui
iar el, ciopârţitul,
mi-a trimis în dar o aşchie
tăiată în cruce,
semn că m-a iertat.
drumu-i pe drum, vine-acum şi nu
oricum.
o altă bună zi, fără doctor cu
custură
într-o bună zi,
zi de lut ars, înghiţit cu nesaţ,
şi cu acoperişul vopsit în indigo
turbat
se deschise pământul
şi întreabă:
– ce preferi între da şi nu ?
afli faptul că da-ul este modificat
genetic,
adică malign,
adică de-acum înainte
viaţa sub glob de sticlă,
sub lupă şi custură.
în acea bună zi,
deodată, de pe noptieră
dispar, cărţile, cd-urile, revistele
şi-şi fac loc blistere, alifii şi
pansamente.
– ei, doctore !
de ce-mi pui sânge în mâncare,
şi ce-i golul ăsta din piept?
nu cumva mi-ai căutat sufletul?
ai curaj, sunt bărbat, spune-mi,
l-ai găsit, nu-i aşa,
de nu-mi mai bate din picioare,
de nu-mi mai cântă în strună ?
întreb:
pe mine m-ai întrebat?
şi cine a hotărât în locul meu?
hai doctore, lasă custura din mână,
că multe mai am de sădit
până va veni aceea
altă bună zi
