Cenaclul Alexandru Sihleanu – 24 Februarie 2024
SĂ CUNOAȘTEM ȘI SĂ PROMOVĂM ZESTRA CULTURALĂ A POPORULUI ROMÂN, ARĂTÂND LUMII BOGĂȚIA DE VALORI
Sâmbătă, 24 februarie, † Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Smarandache (Manea) Agheană.
A lecturat dl Mihai Doina: „În memoria lui Matincă și Agheană, cei care au creat ani mulți bună dispoziție în ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu, propun să audiați poezia poetului buzoian Nicolae Birceanu Dacă nu poți… lasă: „Pe mine mama m-a învățat/ Când eram acasă:/ „De ai ceva de rezolvat,/ Dacă nu poți … lasă”.// La școală nu m-am ostenit/ Să fiu primul din clasă;/ Unii colegi m-au sfătuit:/ „Dacă nu poți… lasă”.// Am făcut sport, fotbal, pe bune;/ Voiam să văd mingea în plasă,/ Dar auzeam des din tribune:/ „Dacă nu poți… lasă”.// Cu fetele m-am împăcat,/ Că aveam purtare aleasă;/ Pe unele le-am consolat:/ „Dacă nu poți… lasă”.// Când eram tânăr dădeam tonul/ La serviciu și în casă…/ Nu m-am condus după dictonul/ „Dacă nu poți… lasă”.// Acum, când mă urc în pat/ Soția întreabă curioasă:/ „La tine toate s-au culcat?/ Dacă nu poți… lasă”// Morala: Cine-i harnic și muncește/ Are tot ce vrea./ Cine-i leneș și chiulește/ Are tot așa”.
A continuat lectorul de serviciu dl Mihai Doina cu un eseu intitulat Sărbătoarea de Dragobete. Vă ofer lectura: „Rog colegii de cenaclu să fie de acord să desfășurăm azi o ședință romantică a cenaclului, știind că românii adevărați azi sărbătoresc Dragobetele, sărbătoare autohtonă a iubirii. Dar tot azi sărbătorim și aniversarea colegului savant (pardon… doctorand!) Cristi Rusin. Domnule Rusin, te rugăm să primești, din partea colegilor de cenaclu, această colecție de talente scriitoricești, urările noaste de sănătate și fericire, iar norocul să nu te ocolească niciodată! La modul concret, urările i-au adus destinatarului o diplomă pe care am botezat-o CARTA EXCELENȚIA, deja înmânată personal. Pentru mine este o mare onoare să lecturez în fața regelui dragobeților, văr bun cu Cupidon al romanilor și Eros al grecilor. Spun asta, pentru că Dumnezeu a dorit ca acei ce se nasc de Dragobete să fie regele dragobeților. La acest frumos moment, deosebi de romantic, am fost complicele unei persoane dezmierdată cu apelativul „regina prăjiturilor”. Ați ghicit: este dna Flory Frățilă. Colectivul întreg te felicită, Maiestate!
Vă prezint acum materialul pregătit pentru azi… și încep cu o „știre urâtă”: a trecut iar prin Râmnic, miercuri 14 februarie a.c. o sărbătoare străină, adusă de pe alt continent fără acte, indezirabilă, dar transformată în sărbătoare de prim rang de către autoritățile române, cum se obișnuiește de mulți ani cu tot ce nu este românesc… chiar și cu produsele „second hand” și deșeurile aduse cu mult fast din alte țări. De două săptămâni televiziunea, mass media și unitățile comerciale obosesc invitându-ne să petrecem Valentineʼs Day. Ne prefacem că uităm… sau poate chiar nu știm… că în tradiția românească îl avem pe Dragobete, fiul Babei Dochia, personaj moștenit de la dacii lui Decebal.
Regretabil este faptul că din 8 februarie 2007, de când România a aderat la U.E. unii străini, dar și mulți conaționali susțin că nu mai suntem români! Sunt convins că „ei” nu sunt români. Aceștia sunt acei care îngenunchează repede și ușor în fața străinătății crezându-se „moderni”, dar distrug „cu succes” românismul și cultura românească!
Joi, 22 februarie, ora 18.00, pe canalul TVR CULTURAL, în emisiunea Punctul Critic, un tânăr moderator, în dialog cu trei invitați, încerca să lămurească diferența dintre Valentineʼs Day și Dragobete. Invitații erau: cântăreața de muzică populară Iulia Gorneanu, antropologul Cătălin Constantin și un comerciant, mare proprietar de lanț de magazine, Cristian China Birta. În acea emisiune s-au spus timp de 1 oră și 45 de minute enormități care să „evidențieze” diferența între Dragobete și Ziua Sf. Valentin. Moderatorul a repetat de mai multe ori, Ziua Sf. Valentin este sărbătorită pe întreaga planetă, iar Dragobetele este o sărbătoare agricolă, iar ziua iubirii este Valentineʼs Day. Cântăreața este convinsă că Dragobete seamănă cu Moromete; antropologul-cercetător, care studiază apariția și dezvoltarea omului pe pământ, „a comunicat” rezultatul cercetării lui: Valentineʼs Day este mai importantă… fiind sărbătorită peste tot în lume. Dacă nu exista Valentineʼs Day, nu se năștea Dragobetele, deoarece Dragobetele este fiul lui Valentineʼs Day. Antropologul a susținut că Valentineʼs Day este sărbătoarea celor bogați, a orășenilor, iar Dragobete e sărbătorit doar la sate. Alt participant la dialog a spus că Dragobete este inventat de vânzătoarele de flori, din piață.
Ministerul Culturii, observ, are misiunea să ne șteargă tradițiile, pentru a deveni mai ușor europeni, distrugând românismul și cultura românească.
Din viața Sf. Valentin reiese că el este un „moș Crăciun”, care oferea bani și cadouri celor săraci; atunci de ce este sărbătoarea iubirii?
Revin la sărbătoarea noastră națională. Cunoașteți că Dragobetele are rădăcini foarte vechi. Pentru daci el era o divinitate. În cultura românească el este numit Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic. El aduce iubirea în casă și în suflet. Etimologia cuvântului Dragobete provine de la cuvintele dacice trago = țap și pede = picioare. Pierzându-se limba dacă, trago a devenit drago, iar pede a devenit bete. Țapul simbolizează vitalitatea, fecunditatea și puterea de procreare. O altă variantă se consideră că numele provine de la expresia slavonă veche „dragu biti” = a fi drag.
Dragobetele este ziua când fete și băieți se îmbrăcau cu haine de sărbătoare și porneau prin lunci și păduri, căutând si culegând primele flori de primăvară. Fetele puneau florile la icoane, pentru a le păstra până Sânziene (24 iunie) când le aruncau în ape curgătoare. Fetele și femeile tinere strângeau în ziua de Dragobete zăpada pe care o topeau și se spălau cu apa aceasta pe cap, crezând că vor avea părul și tenul plăcute admiratorilor. Pentru a fi iubite fetele, în ziua de Dragobete ating cu mâna un bărbat necunoscut, pentru a aduce mai mulți admiratori. Fetele pregătesc turtițe cu miere și nuci pe care le împart flăcăilor pe care îi îndrăgesc. Tineri se adunau la o familie pentru „a-și face de Dragobete”, adică pentru a petrece, fiind convinși că în felul acesta vor fi îndrăgostiți întregul an, până la viitorul Dragobete. Dacă o fată ieșea cu un băiat și nu se sărutau de Dragobete, se credea că nu se vor mai iubi în acel an, urmând chiar despărțirea.
De Dragobete păsările se împerechează. Ele se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și își fac cuiburi. Păsările neîmperecheate în această zi rămân stinghere și fără pui până la Dragobetele din anul viitor.
Dragobetele sărbătorit la 24 februarie înseamnă începutul primăverii, când natura se trezește, ursul iese din bârlog, păsările își caută cuiburi, iar omul trebuie să participe și el la bucuria naturii. Dragobetele este un pețitor și un naș al animalelor. El este protectorul iubirii celor care se întâlnesc în această zi. Cine participă la sărbătoarea Dragobete va fi ferit de bolile anului, mai ales de febră. Pe gospodari îi ajută să aibă un an îmbelșugat. Sărutul băiatului de către fată semnifică logodna celor doi pentru un an. Astfel Dragobetele era un prilej pentru comunitate de a afla ce nunți se pregătesc pentru la toamnă, când se face vinul bun.
Oamenii trebuie să aibă grijă de toate păsările și animalele din curte și de păsările cerului. În această zi nu se sacrifică animale. Dragobetele marchează începutul anului agricol.
Cea mai importantă regulă este ca toți oamenii să fie veseli , să glumească și să râdă, pentru a fi sănătoși tot anul. E minunat dacă tinerii de azi ar afla aceste lucruri, cu orice ocazie, pentru a se accentua iubirea de cei dragi, de pământul străbun, de cultura noastră plină de tradiții și obiceiuri. Tradiția nu este o sumă de valori perimate și inactuale, ci o totalitate de valori care definesc și susțin omul la nivel individual și social, dând sens și valoare existenței umane. De valorile autentice ale tradiției depinde valoarea noastră ca oameni și bogăția spirituală în orice comunitate ne-am afla. Am întâlnit cândva o cugetare care mi-a plăcut și o prezint aici ca încheiere: „Tradițiile românilor sunt multe și diverse, acest lucru făcându-ne mai interesanți, mai atrăgători și mai originali”.
Adaug la partea teoretică a eseului câteva poezii culese din mai multe zone, referitoare la subiectul expunerii: Dragobetele. Încep cu versurile poetului Vlad Sărățilă din Chișinău: „(Bună de plată) Am pățit ca la Coșbuc/ (Fără sacul de la moară),/ Ea mi-a dat ceva să duc,/ Vreo doi pași, în fapt de seară.// Și-a semnat contract cu mine/ Cu sărutul prevăzut;/ Mândru mai eram! Ce bine,/ Măi, ce baftă-am mai avut!// Ea plăti săruturi două/ Și încă ceva mi-a dat./ (Nu vă spun de asta vouă),/ Dar a fost adevărat.// Când am dat să plec prin frasini,/ Nu mă lasă; ce să fie?/ Ah, contractul ce-l semnasem/ Era … de căsătorie!”
Închei cu poezia lui Marian Ivan din Săpoca: „(Din drag, de Dragobete) E simplu că-i românesc./ E frumos și e firesc./ E astral și pământesc:/ Nu-i „I LOVE YOU” – e „IUBESC”.// De un mileniu jumătate/ Zamolxe și-ai lui zei/ Îl serbau pe DRAGOBETE…/ Și-a venit Valentineʼs Day.// Dragobetele-i al nostru:/ E în pădure, e în lan;/ E pedestru sau călare/ Pe Columna lui Traian.// Nu devenise marinar/ Nici Columb, nici Magelan,/ Dar știau de DRAGOBETE/ Că este daco-roman!// Nu e amator să plece/ De aici în alte țări;/ Nici când n-o să se prezinte/ La serviciul „emigrări”.
Mulțumim dlui Mihai Doina, pentru efortul de a se prezenta onorabil cu un eseu potrivit datei din calendar, sărbătoarea de Dragobete, care prezintă una dintre bogățiile spirituale ale poporului român. Îl sfătuim, în favoarea identității naționale, să vină mai des în calitate de lector, cu teme care consfințesc zestrea cultură a poporul român. Felicitări și la mulți ani cu ocazia zilei de naștere!
„Consider că este foarte documentat acest eseu, căci abordează o temă ce ține de spiritualitatea românească. A evocat legenda lui Dragobete care apare în mai multe variante, ca un zeu pământean apărător al dragostei. Mi-a plăcut mult că a pus accent pe sentimentele umane, pe puterea regeneratoare a dragostei, pe fericirea dată de iubire. Evocând tradițiile poporului nostru, d-lui face un act de patriotism ajutându-ne să nu ne pierdem identitatea spirituală și să ne afirmăm ca un popor cu o rară bogăție culturală”. (Ecaterina Chifu)
„Interesant că dl col. Mihai Doina, lectorul de serviciu, a prezentat un material potrivit datei de astăzi. Am urmărit atent materialul ce a cuprins mai multe datini, obiceiuri, tradiții românești care deschid primăvara în agricultură. Îi mulțumesc pentru material la timpul potrivit”. (Costică Drîstaru)
„Materialul prezentat astăzi de către lectorul de serviciu în persoana dlui col Mihai Doina este un apel la păstrarea identității naționale. Orice grup urmau, orice comunitate, mai mică sau mai mare, indiferent de timpuri și de spațiul geografic, are o identitate proprie. Un element fundamental al acestei identități este reprezentat de universul mitic: legende, basme și sărbători care se fundamentează pe aceste mituri sau se revendică de la ele. Există mituri universale, dar și autohtone. Mitul lui Dragobete este deosebit de important pentru mitologia românească, în mod special, pentru perioada de tranziție dintre iarnă și primăvară. Materialul lectorului de astăzi este bine venit, ținând cont de faptul că prezentarea sa a coincis cu ziua de Dragobete. Îl felicit pentru meticulozitatea de care a dat dovadă de fiecare dată și raportându-mă la cadoul pe care i l-am făcut astăzi, îl încurajez să scrie și dlui un jurnal în care să își prezinte experiențele din perioada armatei. Felicitări, sănătate și la mulți ani!” (Cristi Rusin)
„Materialul prezentat a fost foarte bine structurat, începând cu comparația dintre Valentineʼs Day și Dragobete, continuând tradiția sărbătoririi Dragobetelui și finalizând cu niște poezii pe această linie. Ziua iubirii, Dragobetele, trebuie încurajată să fie sărbătorită de toți, pentru că iubirea înseamnă Dumnezeu”. (Ionel Lupu)
„Materialul este bine venit, într-o perioadă în care sărbătorile și tradițiile noastre naționale sunt din ce în ce mai uitate și consumerismul își pune amprenta pe societatea românească. Această zi ar trebui să fie sărbătorită tot timpul anului, fiindcă iubirea este cu adevărat un miracol și un panaceu. Astăzi, când din ce în ce mai mult omul este orbit de orgoliu și vanitate, ar trebui ca articolele de acest tip să reprezinte un moment de trezire spirituală și sufletească. Este bine venit un astfel de material în ziua de sărbătoare”. (Mircea Mocanu)
„In completarea lectorului de serviciu pentru ziua sărbătorită azi Dragobetele, câteva cuvinte de Tudor Arghezi „În iubire totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos!” O poezie de Ion Luca Caragiale Discreție „Nu vreau să știi că te iubesc;/ Voi suferi tăcut, discret -/ Cochetele desprețuiesc / Pe-un franc poet!// Da-n veci închipuirea ta/ Din sufletul meu n-o să moară,/ Și nimănui n-oi arăta/ a mea comoară…// Căci te iubesc, deși nu-ți spun:/ Nu! N-ai s-o afli niciodată…/ Și arz de dorul tău nebun,/ Mult adorată;// Dar tac, nu-ți spun că te iubesc:/ Știu bine că pe-un franc poet/ Cochetele-l disprețuiesc…/ Tac – sunt discret!” Și câteva cuvinte de Liviu Rebreanu în Adam și Eva: „Iubirea e făcută pentru cei umili, căci cei mândri nu pot iubi niciodată” (Ela Cambeșteanu)
„Părerea mea despre materialul prezentat astăzi este că dl Doina ne arată o dependență de profesia avută prin ordinea dominantă din textele prezentate. Dlui a evocat atât legendele privind sărbătoarea românească Dragobetele, cât și rezerva față de o sărbătoare de împrumut, cum este Valentineʼs Day. Amândouă aceste sărbători preamăresc cel mai frumos sentiment uman și anume iubirea. Fiecare popor o serbează în felul său. Sărbătoarea de Dragobete la români ni se prezintă ca o extindere a iubirii înconjurătoare. Cel mai mult mi-a plăcut modul în care dl col Doina a îmbinat legenda cu poezia, ceea ce denotă partea frumoasă a lucrurilor și ne descoperă un domn cu sentimente alese. Îi mulțumim pentru efortul său, îl felicităm și îl așteptăm să vină mai des la cenaclu anul acesta și la mulți ani!” (Georgeta Iuga)
„Lectorul de serviciu de astăzi ne-a captivat cu frumoasa legendă, pur românească și îl mai așteptăm să prezinte această tematică: legende românești. Felicitări!” (Adrian Câmpeanu)
„Materialul prezentat de dl Doina Mihai (sărbătoritul nostru) ne-a adus în actualitate un material amplu asupra temei expuse Dragobetele: Dragobetele cu tradiții românești bine păstrate, cu legendele Dragobetelui împletite cu poezia. Iisus este iubire și noi toți suntem iubire. Cu iubire trăim și roadele iubirilor noastre, copiii. Referitor la materialul prezentat, această zi este o zi importantă mai ales în zilele în care omul trăiește mai mult singuratec (părerea personală), când iubirea este mai rară, dar nevoia de dragoste este tot mai acută. Eminescu este iubirea noastră sfântă. Să nu îl uităm și să-i ducem mai departe poeziile, ca din neam în neam să nu moară. Mulțumim dlui Doina pentru cele prezentate și îi urăm sănătate și multă dragoste!” (Mioara Zaharia)
„Noi românii, în general, nu mai suntem atât de patrioți. Pentru că suntem români trebuie să ținem la frumusețea și mândria tradițiilor noastre naționale. Să luăm exemple de la alte popoare care își respectă cu sfințenie tradițiile, cum ar fi, părerea mea, poporul japonez. Vă felicit pentru perseverența și meticulozitatea de care dați dovadă întotdeauna la prezentarea anumitor teme. Vă aștept și cu alte ocazii. La mulți ani și cu ocazia zilei de naștere!” (Mihai Vieru)
Sâmbătă 02 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Aneta Țâru Dumitreșteanu. Vă așteptăm, cu drag!
