Propoziții pretențioase – Anoxiei
Se rescrie cu dificultate munca împinsă de la spate în primii ani, luată la pas din proprie inițiativă în următorii. O numărare simplă pornește….
Din 1987, după ce am fost „alungat” de pe băncile de liceu, ca absolvent, începând cu august. Din acel moment n-am mai avut o clipă liberă. Purtat de valurile socialiste, de la motoare și vopsele am aterizat la culcaturi, lițe, ponoare, ogoare și scriituri, la târnăcop și lopată, pilă și suduri, table și alte minuni de se făureau când lumea era încă săracă, cu duhul și material, și încă punea picioarele pe trotuar de la un capăt la altul al orașului.
Avea tot omul o căscioară, un adăpost să pună capul pe pernă, o curticică pentru o masă vara, ba de-o ascundere de soare, ba de-o piroteală duminica după servirea prânzului, un gard după care să dea bună dimineața, bună seara trecătorilor cunoscuți. Cam așa arăta și casa verișoarei lui Matei, sora croitorului de la două case mai sus pe Crângul Meiului, tot Matei „prenumit”, tot Stanciu de familie. Ei i-am vizitat reședința de 2 ori. De două ori pentru repuneri de tablă. O dată pentru a acoperi corpul lung al casei, cel care are un perete la stradă, mai mult ca sigur fiind corpul prim care s-a construit și al doilea, în „L”, într-un alt an. Bineînțeles, cu un set de jgheaburi și burlane pentru fiecare. Cum la îmbinări toată lumea se pricepe, dar iese prost la final, a doua descindere a avut ca preambul indicarea hibei. Intrarea pe holul de legătură între cele două părți de casă, pironirea privirilor în tavan, unde pete maronii se imprimaseră pe varul și el îngălbenit de vreme. Mai clar de atât nu se putea, ploaia prin dolie. Unde anume? De sus se putea „admira” ceea ce meșterii anomali lăsaseră în urmă. Ligamentarea celor două corpuri de clădire se făcuse…. Prost de-a binelea. Parcă nu puteau da o linie de la început corpului B sus la zidul din spate, intersectând Corpul A pe undeva aproape de capătul cel mai înalt al acoperișului. Ca să zacă apa, să stea morman zăpada, să clocească și să infiltreze prin tavan. Or fi făcut prea multe și s-or fi anostit de atâta meserie. Gâtul…. Merita luat. Am lăsat, cu oftat, aceeași formă generală, doar, după dezvelirea „avenei”, am remodelat partea abruptă din stânga până să obținem o pantă suficientă pentru scurgerea apei. Explicasem care era soluția ideală și care era cea optimă. Am primit încuviințarea să alegem noi. Fără doar și poate am rămas la cea care costa mai puțin, așa cum alegem mereu. Nici să nu stăm pe capul omului, nici să luăm și noi, și furnizorul de materiale pielea de pe client. Am ciupit nițeluș și din partea dreaptă, urcând vreo 30 de centimetri pe panta corpului A. Jos însă…. Gata să nu avem de ce prinde scândura. Nu tu grindă, aplecată dolia din partea stângă nefiresc, fă dacă poți ce trebuie. Tăieturi, bucăți de scândură pe dedesubt, sprijinite cu alte capete, vreo două cuie direct în pazie, șorț montat tot cu cuie de șapte…. Scândura veche din continuare…. Ălora de li se putea existența pentru fapte de dulgherie inacceptabile și ștergerea din catastifele evidenței populației. Scris cu anticve: acești indivizi n-au existat vreodată! Sau să li se dea statut de apatrid pe oriunde calcă…. Puseseră niște bucăți peste alte scânduri…. Mâinile în cap! Mâinile pe drujbă, pe răngi și tesle. Și-am scos o dolie de n-a mai dat o lacrimă. Estetic și trainic întreg ansamblul. Când modifici pe o parte, apar probleme pe alta. Zidul cel mai înalt, de la vecini – moșul despre care vă dezvăluisem cândva că semăna oarecum cu neamul Călinilor și, din sprânceana ridicată și intoleranța verbală afișate de obicei public, devenise, într-o situație publică fără sens, dirijor de parcare pentru unul dintre cei câțiva fanți ce hălăduiau acum vreo opt ani pe străzile din Râmnic, afabil; ridicasem mâna dreaptă a cruce, văzându-l în treacăt pe trotuarul opus, în dreptul notariatului doamnei Marin; zic: ia uite la el, nu mai glăsuiește pentru sine aparteu; cum dădea el din mâini…. -, rămăsese într-o anumită zonă, între el și acoperiș, în cea modificată, gol. Motiv pentru care, fără să poți ajunge decât cu scara, am dat o strigare lor.
