Cotețul cu metafore – Testament
cred că a venit momentul
să îmi fac și testamentul
căci, se pare că-n curând,
n-o să mai scriu vreun rând
dar, vă rog, nu vă-ntristați,
și lacrimi să nu vărsați
căci acolo un` mă duc,
poate o să am facebook…
și de-aia vă spui de-acum
până o să plec la drum
spre meleagurile-n care
o să scriu în continuare
am aflat o veste tristă
cum că Zuckerberg insistă
Facebook-ul să îl închidă,
și lumea să o dividă
o va împărți c-un click
în Facebook și în… nimic
între lumea cea normală
și cealaltă, virtuală…
de-aia o să-mi iau adio
până calea mi-oi găsi-o
și vă las ca moștenire
anii mei de irosire…
vă rămâne tot ce-am scris
și cuvinte ce s-au zis,
glume, versuri, șușanele,
din puțul gândirii mele…
dispărând din virtual
mă voi pierde în… real,
fără poze selectate
doar simpla realitate…
eu vă las acum cu bine…
să nu plângeți după mine
dacă ne vedem trecând,
să-mi dați like măcar în gând…
