Brigada diverse – Bab(a) (M)ara Ca(l)ița
9, 10 februarie 2024
Curiozitatea mă împinge să plec pe firul unei logici de facto. Cum funcționează în general negocierile, găsite într-un citat al Seniorului Coposu. Și am conchis că tocmai „principiile” sunt cele care guvernează tatonarea unei căi de mijloc între două părți ajunse la blocaj relațional. Fiecare susținându-și pe ale lui. „orice”-ul aceluiași om politic nefiind viabil. Deși citatul ni se servește ca apoftegmă (îndelung uzată de defunctul M. Homescu), se încadrează la învățăminte eronate.
………….
La cum sunt sufletele generațiilor actuale, goale, nu-i gogomănie la care să tresară mușchii. Adică vine ăla 6491 și ne vorbește despre mașina temporală și vrea să îl credem că în 4467 de ani n-am reușit măcar să facem un dispozitiv care nu se mai strică. Nu mai spun că reușind călătoria în timp s-a rezolvat practic taina vieții veșnice. Să fi fost doar un moft alegerea anului? De ce nu a ales eu știu anii lui Iisus, ai lui Da Vinci sau Nostradamus?
Se vede pe Bănel, pe Connect-R, pe Nicole Cireașă că-s garoi, dar n-aș fi bănuit că și Mihaela Rădulescu are sânge…. Deși vocea și nasul dau de gândit. A! Și Andra. Că ea constituia subiectul cuiva de intervievat. A aburit-o. Aci că mă-sa-i unguroaică, aci că-i romă. Și cică graiul de-acolo se trage, altfel ar fi fost o… pârâtă (să lecturați „piesele de teatru” țîrușeștene; găsiți în didascalii „cântăreață pârâtă”; ca să nu fi rămas numai folclor muzicănțesc atributul).
Considerentul meu despre femei, că nu sunt oameni poate fi șters. S-a găsit cineva să aibă ac de cojocul meu. Nu direct. O poetesă dintre cele proaspete declară pe proprie răspundere că este „om”.
Nu îmi imaginez ce pot bea unii de scriu cu așa naturalețe despre evenimente care nu au nicio legătură cu realitatea. Ființe de lumina, ierarhii celeste, scoici albastre…. Probabil de la ele. De la mâncare (!).
Nea Dorele, și mata mesteci aiureli din astea? Te mai credeam dacă erai apocaliptic mai acu. Nu mă duce tocmai în anul 3000 și nu pune pe seama nevenirii lui Iisus posibila catastrofă de final.
Sumerienii…. Timpul se măsura pe sine. Ziua și noaptea, ciclicitatea lor, anotimpurile s-au inventat singure.
Să se pregătească civilii. Pentru ce? Pentru război? Și militarii, cei care au ales de bună voie meseria de apărător de patrie ce să facă? Să le dea comandă fraierilor luați cu arcanul?
Auzi la ea. A dat în Olanda 60 de euro și se dă de ceasul sfârșeniei că nu-i ajunge 5 zile. Păi noi 300 de lei nu mâncăm nici două. În aceeași sens am zis că n-a apucat să ia de paraii europeni mai nimic, ape, sucuri, vreo două brânze topite, câteva pizza congelată, un pui, 10 pâini. Da, încuviințez. Moare românca de foame (vreo două lalele rezolvă totuși necesitatea)! Dar m-am uitat pe (în) coș, fragmentat în postare ca să păcălească concetățenii din țară. Începutul e așa: „… o pâine, câteva pachete de cafea (cafeaua-i temelie!), ouă și două pachete de ravioli (cică unu gratis și unul plătit – vrăjeală comercială)…. pateu, o lămâie (detaliul pentru paste este cu șustă)…, iaurt cu ciocolată.”. Sărmana! Gata s-o căinez, deși putea lua o tonă de ouă și un vagon de iaurt. Și mult mai jos a scris încă…. Până la a înșira tot și a pune punct listei cu vorbele oripilatei cu „Deci, cam astea au fost.”, să tocmim verbele vrăj(b)itoare în ordinea lor: am luat, am cumpărat, am mai luat, am achiziționat, am cumpărat. Fiecare în câte o frază cu punct la final. Restul…: bucățele de parmezan, foietaje cu cașcaval, sos Allioli, melci cu scorțișoară (la mă-sa frământa în gură mămăligă), fructe de mare, scoici, creveți, baby caracatiță, (încă) o bucată de cașcaval, popcorn (nici floriceaua mă-sii-mari nu mai era valabilă), folie cu șuncă de pui, o cutie cu bucățele de șuncă de pui (e ca și cum ai spune lapte de țap, dar fie și șunca), salam (redus), unt, o sticlă de suc (aici cantitate sigură). Una peste alta ar ieși vreo 25 de bucăți. Păi la cât cred eu că este pe aici așa ceva, fără patru sau cinci bastoane nu pleca de la casă netaxată. Așa că: stai acolo că se mănâncă ieftin.
