Brigada diverse – (Ă)st (r)elaș (e) ca(m) (m)are
5 februarie 2024
A trecut ceva vreme de când a intrat pe piață sintagma „Acesta este un pamflet și trebuie luat ca atare”. Intrat în folclor, nimeni nu mai pune preț pe cuvintele ce o compun. Nu pe toate. Pe două sigur. Pamflet; atare. Chiar cu știință, unii vor declara bășcălie și mișto pamfletul, iar atare-le necum. Dar nu numai. Cunoscându-le sensul, vor replica tâmp cu ce-a vrut să spună…. În mod normal avertismentul, în mod direct reclama. Cea din urmă stârnindu-mă să aduc falsul subiect tratat în atenție. Mirarea-mi având trei repere ireperabile împreună: actorul cu perucă, sintagma și un pumn de diverse medicamente de vânzare, aidoma produselor de alimentație publică: salamuri, brânzeturi, fructe….
Ei… dacă am lua ca atare (!) declarația din timpul vieții Stelei Popescu, am cataloga-o panaramă cu arfuri de vedetă. „… am fost vagaboandă mare” nu este nimic din ce ar considera oricine astăzi. „Am petrecut” și am stat „la șuetă până dimineața” se referă la timpul de după spectacol, când artiștii perorează pe varii teme de atâta efort și exuberanță. E un soi de energie ce trebuie consumată ca să poți pune capul pe pernă pentru somn. Altfel nu vine. Este o mărturisire pe care numai unii o pot înțelege și aprecia corect. Numai artiștii.
Țâncărimea ridicată la rang de „altul nu-i ca”. Oamenii s-au țăcănit definitiv. Încă nu s-a născut niciun copil care să întreacă un ins matur. Ca atare (!!), Prodanca să-și țină limba în gură și să nu pronunțe calități ce nu există și nici comparații care nu se fac. Nu-s fan nici Andra, nici Măruță, nici copiii lor. Însă nu pot accepta „aprecierea” Eva Măruță „este peste maică-sa, peste taică-su”. Indiferent de context.
Pe noi, pe la școală ne-au învățat profesorii despre cum stă treaba cu apa pe sol, sub sol și în aer. Pare-se că nu toate cursurile despre circuitul apei au fost la fel. Atare (!!!), sunt persoane care au rămas cu informații greșite și formulează pe nicio bază empirică, ci doar pe unele statistici pur teoretice, teze conform cărora extracția apei din sol au înclinat axa (!?) planetei. Poftim? Care axă? O linie imaginară? Fie și așa. Cu ea. Dacă ne luăm după logică, coroborând cu inepțiile celor ce au „postulat” vina extracția (ohoho! numai apă e în sol? numai apă s-a extras în ultimii 20 de ani? da petrol, gaze, cărbune, aur, fier… din astea nu s-a scos un fir? da apa nu se evaporă, cea consumată în procese industriale, nu se întoarce sub formă lichidă înapoi? da apa băută, spălată, nu revine și ea sub alte forme, tot lichide tot pe și în pământ?), acolo unde este apă mai multă, în oceane, Pământul ar trebui, înclinat fiind, să se rotească mai încet sau să se oprească, fiindcă ar atârna mai greu, iar dacă apă este mai puțină, să se rotească mai repede. Aberația este și mai și dacă, pe baza legilor fizice, înclinarea spre dreapta sau stânga (în univers fără relevanță, ca și sus și jos) ar impune un gol în sol, în scoarță, oriunde vă închipuiți, unde ar pluti și ar sta mereu, pe aceeași paralelă, adică de la ecuator în jos. Adică s-a extras mai mult de la soare arde în sus (susul ăsta!) și atârnă mai greu spre Sud (dac-om fi atârnați cu susu-n jos? și cei de la Polul Sud nu așa stau?).
Despre alți poeți. Să-i odihnească, de-o fi voie, Dumnezeu. Am ciudățeniile mele. Citesc și ce-mi trece prin fața ochilor greu sunt acceptate de minte. A-ncepe un cv cu a fost crescut la casa de copii pare demn de milă și nu numai. Mă determină să merg mai departe și să consider admiterea în lumea literară exact pe același criteriu. Nefiind departe de adevăr. Căci drumurile care se deschid astfel au ca atare (!!!!) un final dramatic. Mâinile întinse ieri, azi sunt retrase pe rând. De aceea sinuciderea scriitorului la 27 de ani. Numele nu mai are nicio importanță.
