Căruța cu virgule – Oameni și șoareci
– Dom`le, nu se poate așa ceva! Să vină cineva!
– Da, ce s-a-ntâmplat, domnule? Care-i problema?
– Care-i problema?! Care-i problema?? Cine ești dumneata?
– Da, care-i problema? Sunt șeful de magazin! Ia spuneți!…
– Ce să spun? Dumneata nu vezi?
– Nu! Ce să văd?
– Cum, domnule?! E un șoarece pe raft și dumneata nu-l vezi?
– Care șoarece, domnule? Io nu-l văd!
– Uite-l, uite-l! Fuge pe raftul cu pâine!
– Aaaa, ăla? Nu-i al nostru! Unul de-al nostru nu fuge!
– Ce?! Cum adică?
– Păi, adică, nu-i al nostru! E prea mic! Ai noștri sunt mai mari și mai grași și de-aia nu fug!
– Dom`le, ești nebun! Omoară-l! Fă ceva!
– Da` cum de l-ați văzut? Ori l-ați adus dvs intenționat ca să apăreți pe teve? Ai? Ca să ne faceți rău și să vă dăm bani?
– Domnule…
– `Ai, lăsați, că vă știu io p-ăștia! Veniți aicea să vă faceți reclamă! Vă faceți selfie cu șoarecele pe raftul de pâine! De-aia vă spun că ăla nu-i al nostru! Că io îi cunosc pe toți!
– Thuaaamne… Adică aveți mai mulți șoareci în magazin?
– Normal! Domnule, ascultă la mine: unde trăiesc șoarecii e semn de bunăstare! Și dacă șoarecii se înmulțesc și oamenii au de toate! Păi, uită-te în jur: de la săpun la drujbe, de la chiloți la cuie de șaișpe… Acuma fii cinstit și spune, că suntem numa` noi: ai venit cu șoarecele de-acasă, este? Hai zi! Este?
– Bă, nenică! Du-te și lasă-mă, că m-apucă nebunia și te-alerg p-aicea până fug toți șoarecii din magazin!
– Domnule, io v-am vorbit frumos și dvs mă luați cu familiarisme de-astea de mall? Păi, se poate? Un pic de bun simț și civilizație, ce dracu`? Suntem oameni, nu șoareci!
