Fărădelegea lui Călin – Carul civil
Al… câtelea „în sfârșit”. Dar….
Nu se discută „calitatea” și „cantitatea” pagubei. Și dacă regula încălcată, de preluare a bunului, produce efecte negative sau dacă nu. Practic preluarea este anulată, motiv pentru a se restitui bunul și a fi plătită o despăgubire ce reprezintă o treime din valoarea lui. Da, așteptam de mult timp o sancțiune cu sume, însă nu-mi este clară chestiunea anterioară: este urmare a metodei sau pagubei? (Art. 2474)
Un vârtej juridic redundant…. Articolul 2474 suna la Al. 1 la fel, că încalcă reguli și că răspunde pentru prejudicii. Creditorul. Mica nuanță de la Art. 2475 putea sta alături celeilalte: prejudiciul produs la valorificare. Și treimea se păstrează. Lor le este totuna. Legislatorii Codului Civil nu au văzut cât de dubitabilă este exprimarea. Nu spune în Al. 2 dacă prețul bunului este cel obținut din vânzare, ci din „… momentul vânzării.”. Și nu poate fi deloc același lucru. S-a sădit mai adânc dubiul parcurgând Al. 3. Chestiune pe care am mai semnalat-o. Cerința lui mă împiedică să pricep ce fel de vânzare s-a organizat și ce scop are creditorul. Să obțină musai doar suma datorată? Să păcălească debitorul, să-l înșele? Mai reprezintă treimea necesitatea reparării prejudiciului? Fiindcă Al. 3 emite posibilitatea de a se obține o diferență mai mare, deși nu se specifică care – valoare bunului ipotecat, ce înscrisă, și prețul obținut prin vânzare. Diferență ce este superioară treimii. Diferență ce va fi plătită aparținătorului bunului. Al. 4 este și mai bulversant. Din capul locului discutăm tot despre lucruri propuse bi sau tripartit nerespectate. Atunci, Al. 4 despre care caz vorbește? Deoarece doar cu sancțiunea plății treimii și/sau diferenței mi se pare puțin. Reține suma vânzării, nestingherit. Și pierde banii pe care debitorul îi mai avea de plată.
Pornim în Art. 2476 de la valoarea bunului, din Al. 3 din urmă. Ori eu, ori ei nu știm ce facem. Pare că de la început, cel ce a acceptat ipoteca, nu a cerut ceea ce era mai important: determinarea valorii ei. Din moment ce aici se cere angajarea unui expert. Ori dacă chiar ne-am întors la început… tot nebuni ne putem considera că nu am scris de la început cum stă treaba. Cum se procedează. Expert. Experți: unul al creditorului, unul al constituitorului. Fiecare cu numărul lui. Aduse împreună se constată diferența dintre ele. Și se măsoară. „… este mai mică de o cincime…”. (Cincime din ce?) Valoarea este media aritmetică a sumelor bunului expertizat. Este mai mare de o cincime? Se aduce încă un expert. Dacă se apropie mai mult de una dintre celelalte valori, cu ea va forma media aritmetică. (O știe toată lumea?)
Până la Art. 2477 au rezolvat-o cu „mita”. Nu însă și la acesta. Joaca s-a terminat. Afacerile necurate de la distribuirea prețului obținut din vânzare conduc cam la mititica. Nu știu cât de mică e mititica, dar înșelarea celorlalți creditor are sancțiuni din Dreptul Comun.
Revin la deficiențele inițiale cu stabilirea ipotecii și posibilității de a recupera în orice moment creditul restant. N-am uitat că pot fi urmărite în caz de neajuns și bunurile neipotecate, dar tot nu este corect. Deși pe jumătate Art. 2478 îl rade de la porția necuvenită pe creditor.
