Ora de muzică 2 – Stronțiu… 90
În graba de a aduna informații se mai strecoară greșeli de redactare. Menirea lor rămâne îndreptarea. Cum și altora la îndemână, și mie.
Mai multe erori am constatat la articolul precedent despre Copeland. Un mic monstru sacru, dacă ne raportăm la numărul impresionant de oameni care au excelat și excelează, din ce în ce mai mulți astăzi, în muzică, precum în toate domeniile de interes sau nu, dar, cum îl descriam și altădată, un găligan de om.
Am remarcat deja ce s-a petrecut după Fall Out. Participările componistice ale lui Copeland s-au redus simțitor cu fiecare album editat, însă a continuat să aranjeze orchestral piesele trupei, împreună cu ceilalți. Era firesc. Indiferent de sugestiile, propunerile, materialele gata fabricate pentru fiecare instrument de compozitor, notele, ritmurile capătă amprenta instrumentistului, nuanțele fiind apanajul fiecăruia. După cum a învățat și perceput fiecare instrumentul, muzica. Pe ce instrument cântă și care este ponderea de frecvențe pe fiecare material. Românește: cum merg cârnații fiecăruia pe tobe, chitare, clape… și alte mijloace de emiterea sunetelor. Încât toată lumea este importantă, deși piesa este a… ăluia, deși cântă cu vocea… ălălalt.
Cele mai notabile participări componistice, sugerează informațiile încărcate pe pagina lui Stewart de Wikipedia, în trupa The Police sunt în ordine: On Any Other Day, Does Everyone Stare, Bombs Away, Darkness și Miss Gradenko. Co-scrierea alături de Sting era inevitabilă (cel puțin din partea lui Stewart – sunt notorii disputele între muzicieni pe micile chichițe muzicale; părerile nefiind concordante pe oportunitatea unor note, acorduri, pasaje, începuturi și finaluri; simple impresii totuși; variantele pe care le oferă cele 12 note, multiplicate, produse de varii aparate și instrumente sunt infinite; doar urechile muzicienilor au fixații). Nu voi enumera însă pe cele câteva puse pe seama colaborării din aceeași pagină. La momentul oportun le voi studia și beletristic, și muzical cu grijă și atenție. Sunt, desigur, mai mult de patru. ,,Mai” valoroase acestea? Mă îndoiesc. În inima celui care le-a închipuit toate au același preț neprețuit.
Despre cariera paralelă a lui Copeland am amintit. Prin urmare, cel mai nimerit mod de a aborda personalitatea lui Stewart rămâne tot în ordine cronologică. Participarea la editarea albumului Strontium 90: Police Academy. Așadar 1977. Trupa Strontium 90 era formată de membrii trupei The Police, solicitați de Mike Howlett pentru a crea un album muzical, după ce acesta părăsise trupa Gong. Detalii ce se află în primul volum, Ora de muzică. Căutăm de astă dată amănuntele inedite. Solicitarea primă a lui Mike fusese doar pentru Sting și Summers, nu și pentru Stewart, iar la secția ritmică îl preferase pe Chris Cutler (un impresionant CV adunat în cei 77 de ani de viață și teoretician muzical, a publicat trei cărți, compozitor, textier, tobar cu destule experiențe și experimente muzicale la activ, realizator de podcasturi 37, ultimul stipulat în informațiile Wikipedia la 23 noiembrie 2023). Mi-a scăpat o informație, chiar două sau trei la indexarea acestui prim album. Despre falsa clamare, cu ocazia acestor înregistrări, a ,,nașterii trupei The Police”, stipulată pe coperta verso a discului. Despre uzul de părți din piesa 3 O’Clock Shit pentru două compoziții ulterioare: Be My Girl și O My God. Despre reînregistrarea primei piese de pe album, Visions Of The Night. Pe album figurează trei piese aparținând lui Sting dintre cele 9, albumul are și o variantă japoneză cu două live-uri la două piese – ale lui Mike -, una dintre piese, Every Little Thing She Does Is Magic, figurează ca demo în interpretarea exclusivă a lui Sting. Și ultima noutate nedezvăluită acum ani în urmă se referă la faptul că cinci dintre piese au fost înregistrate chiar înaintea concertului din 1977 la reuniunea membrilor trupei Gong. Piesele, în ordinea lor: Visions Of The Night, New World Blues (și în varianta live concepută pentru Japonia), 3 O’Clock Shit (greșit redactat pe copertă ultimul cuvânt, transformat în Shot), Lady Of Delight, Electron Romance, Every Little Thing She Does Is Magic, Towers Tumbled, Electron Romance (live) și Lady Of Delight (live).
Deși paragraf nou, continui ideea prezentării Strontium-ului. Am găsit coperta a doua, cea specificată de Wikipedia, unde se arată, fără să fie o știre eronată, că albumul este ,,prima înregistrare”, la englezi, ca să se întărească premiera, se folosește ,,ever”, ,,a lui Sting, Stewart Copeland și Andy Summers, din care a rezultat nașterea The Police”. De-ar fi fost obiecții, riposta celor trei n-ar fi întârziat să apară. Dar nici vorbă de așa ceva. Lipsesc informațiile de cine, cum și cu ce. Nu este o singură chitară, nu este o singură voce – în materialul muzical se aud adiții ale lui Sting – și nu transpare cine a cântat cu basul. Sunt amintiți: studioul unde s-a masterizat – Chop ‘Em Out din Londra (England); cel ce a masterizat – Simon Heyworth; producător – Mike Howlett. Și iată cu adevărat o premieră pe care Wikipedia ar fi putut să o încadreze integral în cele câteva rânduri alocate albumului. Frazele prin care Howlett dezvăluie cum și de ce a preferat acești oameni să i alăture. O să vă traduc tot textul.
,,Prima dată l-am văzut pe Sting cântând într-o cameră deasupra unui pub din Newcastle-on-Tyne, England, în vara lui ’76. Trupa era Last Exit, suna un pic ca Weather Report cu voci. Curând, Sting s-a mutat la Londra urmând cea mai bună șansă a sa din instinct. Doar ce părăsisem grupul meu Gong și lucram la materialul pentru proiectul meu. L-am întrebat (aici traducerea mea va adăuga necesarul logicii limbii române) pe Sting dacă vrea să cânte pe demourile pe care le-am înregistrat. Între timp m-am lovit de Andy Summers la o petrecere în ianuarie ’77. A stat departe de scenă pentru câțiva ani ca să studieze chitara clasică. Când l-am întrebat dacă vrea să cânte pe albumul meu, a fost bucuros să facă ceva nou.
Aveam nevoie de un toboșar. Sting l-a întâlnit pe Stewart Copeland și l-a adus și pe el. Deci, asta s-a întâmplat. Noi toți ne-am întâlnit la un studio numit Virtual Earth prin februarie 1977. Asta a fost prima dată când Sting, Andy și Stewart au cântat împreună. Acea sesiune s-a constituit în prima parte din această înregistrare.
Primul concert a avut loc într-un uriaș cort de circ la Paris în fața a 6.000 de hippy francezi în Mai 28, 1977. A fost o reuniune a vechiului meu grup Gong – un eveniment pe durata unei zile cu fiecare membru aducându-și proiectul curent propriu. Al meu a fost Strontium 90 si a fost prima dată când am cântat live. Aceasta a fost prima dată când Sting, Andy și Stewart au cântat împreună pe o scenă. Concertul a fost înregistrat, dar numai mixul de pe monitorizare a supraviețuit și face parte din acest material.
Strontium 90 a fost un pas care s-a sfârșit prin (nașterea) The Police. Pentru observatorii acestor paternuri, aici este o notiță din istoria muzicii cu popularitate. Pentru iubitorii momentelor magice, aici sunt câteva nestemate.”
Un pic de muzică, un pic de chimie cu puteri radioactive….
